Parliamentary debates

Domnul Andrei Dominic Gerea:

«Menţinerea crizei permanente, singura "realizare" a domnului Băsescu»

Deşi 12 din cei 14 miniştri propuşi de către domnul Croitoru, premierul desemnat de către domnul preşedinte Băsescu, nu au primit avizul pozitiv în comisiile de specialitate, reunite pentru audieri, ale Parlamentului, acesta nu are niciun gând în a veni, aşa cum este democratic şi, mai ales, logic, cu alte propuneri de miniştri.

Niciodată în istoria de 20 de ani a parlamentarismului de după revoluţie nu au fost respinşi de către comisiile de resort din Parlament aproape toţi miniştrii propuşi pentru un guvern. Din punct de vedere tehnic, premierul desemnat trebuia să numească alţi candidaţi pentru posturile care au primit avize negative. Dar, aşa cum era de aşteptat, domnul Croitoru nu a făcut niciun anunţ în acest sens, deşi avizul negativ al comisiilor are acelaşi efect cu avizul negativ al preşedintelui, în cazul respingerii unui ministru, prin echivalare, conform unor decizii anterioare ale Curţii Constituţionale.

Nimic surprinzător însă, în ceea ce-l priveşte pe domnul Croitoru. Acesta a avut din primul moment al desemnării sale manifestări controversate, care i-au şters cu viteza luminii "aura de credibilitate" cu care era garantat de preşedintele jucător. Şi reamintesc aici doar anunţul triumfător al acestuia că va avea în guvernul său foarte mulţi tehnocraţi de marcă. În fapt, a venit în Parlament cu clona guvernului Boc, retuşată pe alocuri.

Dacă preşedintele Băsescu i-ar fi cerut acestuia să vină cu alte propuneri de miniştri, aşa cum este logic într-o ţară în care ar fi trebuit să domnească normalitatea, în care Parlamentul reprezintă pilonul democraţiei, cu siguranţă că premierul desemnat s-ar fi conformat de urgenţă. Dar, cum preşedintele Băsescu a anunţat deja ce intenţii are, şi anume să vină cu o altă desemnare de premier cât mai curând şi chiar să provoace alegeri anticipate prin dizolvarea Parlamentului, în cazul în care va fi reales, domnul Croitoru rămâne impasibil la respingerile Parlamentului.

Deşi, însuşi preşedintele declara din primele minute ale nominalizării domnului Croitoru că şansele acestuia de a obţine votul Parlamentului sunt de doar 50%, şi a vorbit încă de atunci, neîncrezător în propria fumigenă lansată, de o a doua nominalizare şi de bomba ameninţătoare a anticipatelor, fiind conştient, în realitate, că încăpăţânarea lui de a susţine individual o propunere de premier, fără a avea o majoritare parlamentară evidentă, reprezintă doar un joc de campanie sortit eşecului, domnul Băsescu aruncă acum această criză, iniţiată şi menţinută prin propriile sale decizii, aşa cum era de aşteptat, în grădina partidelor politice parlamentare din opoziţie.

Preşedintele vorbeşte azi de refuzul partidelor din opoziţie de a da României un guvern, în aceste momente dificile din punct de vedere economic şi social. Dar cum a contribuit domnul Băsescu la diminuarea crizei politice, la stingerea conflictului instituţional, pe care-l invocă, dar nu-l respectă niciodată, ci dimpotrivă îl alimentează neîncetat, de cinci ani încoace? Vorbeşte de iresponsabilitatea politicienilor din unele partide, dar preşedintele însuşi se pune permanent împotriva tuturor şi nu respectă nimic din ceea ce ar induce o stare de normalitate: a uneltit şi apoi a decis că PSD trebuie să plece din "minunatul" guvern de coaliţie, la care visa în decembrie 2008, doar pentru a-şi creşte cota electorală. a menţinut apoi în funcţie un guvern ilegal, cu 11 miniştri clonaţi la toate ministerele, a făcut ulterior o desemnare de premier împotriva Constituţiei şi fără a lua vreun moment în seamă propunerea majorităţii parlamentare absolute, formată ad-hoc, pentru a urgenta deblocarea situaţiei create, chiar dacă începerea campaniei prezidenţiale nu recomanda, din punct de vedere electoral, un astfel de compromis candidaţilor din partidele respective.

Preşedintele, care a generat o stare de haos în această ţară, prin numeroasele bâlciuri iniţiate la fiecare pas, prin refuzul de a media, aşa cum îi cere Constituţia, conflictele apărute între instituţii, prin scandalurile întreţinute la foc automat, în fiecare zi din cei cinci ani de mandat al său, prin degringolada care a reuşit să o instaureze în orice domeniu pe care l-a atins în vreun fel, ne spune acum că mai are nevoie de încă cinci ani pentru a ne demonstra ce poate.