Parliamentary debates

Domnul Marius Cristinel Dugulescu:

"Copiii nu sunt de vânzare! Copiii din Ţăndărei, cerşetori la Londra"

Necesitatea unei ocrotiri speciale a copilului a fost enunţată în Declaraţia de la Geneva asupra drepturilor copilului din anul 1924 şi apoi recunoscută în Declaraţia Universală a drepturilor copilului, unde se arată expresis verbis că "dată fiind lipsa sa de maturitate fizică şi intelectuală, copilul are nevoie de protecţie şi îngrijire specială, inclusiv de o protecţie juridică adecvată, atât înainte, cât şi după naşterea sa."

Constituţia României prevede în art.49 alin.(1) dreptul fundamental al copiilor şi tinerilor de a se bucura de un regim special de protecţie şi de asistenţă în realizarea drepturilor lor. Mai mult, prin Legea nr.470/2001 a fost ratificat Protocolul facultativ la Convenţia cu privire la drepturile copilului, semnat la New York la 6 septembrie 2000, care prevede la art.2 lit.a) că: "vânzarea de copii este considerat orice act sau tranzacţie prin care un copil este transferat de orice persoană sau grup de persoane către o altă persoană ori către un alt grup contra cost sau contra oricăror alte avantaje materiale."

Protecţia juridică a copilului înseamnă recunoaşterea drepturilor acestuia, cât şi consacrarea mijloacelor pentru exercitarea acestor drepturi. Cadrul legislativ românesc, solid şi bine ancorat în sfera reglementărilor internaţionale în materia drepturilor copilului, are forţa şi deplina autoritate de a condamna tratamentul inuman şi degradant la care au fost supuşi copiii din Ţăndărei, judeţul Ialomiţa, prin încălcarea flagrantă a demnităţii umane şi a drepturilor omului. În fapt, anchetatorii au descoperit recent o reţea de crimă organizată, traficanţi de copii, astfel că 168 de minori, cu vârste cuprinse între 5 şi 12 ani, au fost trimişi peste graniţă cu acordul părinţilor. Majoritatea copiilor exploataţi erau racolaţi de infractori din Strachina, un cartier periferic al oraşului Ţăndărei, judeţul Ialomiţa, unde locuieşte o comunitate săracă de romi. Părinţii copiilor împrumutau bani de la cămătarii din Ţăndărei, dar pentru că se aflau în imposibilitate de plată, îşi încredinţau copiii spre vânzare. În mod tulburător, erau preferaţi pentru cerşit pe străzile Londrei copiii români născuţi cu handicap, iar dacă micuţii se năşteau sănătoşi, părinţii aveau grijă să-i mutileze, rupându-le o mână sau un picior.

Stimaţi colegi parlamentari, cazul Ţăndărei este tulburător şi nu trebuie să ignorat, ci pe deplin condamnat. Acest caz demonstrează, în mod regretabil, că România este, în continuare, o ţară de origine, de tranzit şi de destinaţie pentru persoanele traficate în scopuri de exploatare sexuală şi muncă forţată. De aceea, în calitate de membru al Grupului parlamentar pentru combaterea traficului de persoane, susţin consolidarea cadrului legislativ şi instituţional în materie, astfel încât prevenirea şi lupta împotriva criminalităţii organizate să-şi îndeplinească pe deplin menirea.

Se impune acţionarea fermă şi cu celeritate de către autorităţile competente, în anihilarea, din fază incipientă, a reţelelor de crimă organizată şi trafic de persoane. Dacă reţeaua traficanţilor de copii de la Ţăndărei era monitorizată din anul 2004, consider că s-a acţionat, în acest caz, oarecum tardiv, după 6 ani. Se cuvine a fi subliniat faptul că presa britanică a relatat în repetate rânduri despre copiii romilor din Ţăndărei care au ajuns cerşetori pe străzile Londrei.

Publicaţia britanică The Sunday Times nota în august 2009: "Ţăndărei, un orăşel din estul României, este una dintre bazele presupuşilor traficanţi. Aproximativ 100 de case noi, evaluate la 20 de milioane de lire sterline, au fost construite în ultimii 5 ani. Poliţiştii britanici cred că au fost construite cu bani proveniţi parţial din aceste fraude." În ianuarie 2008, cotidianul britanic "The Sun" trage un semnal de alarmă asupra dispariţiei copiilor din Ţăndărei. "Aproximativ 160 de elevi ai şcolii ar fi parte dintr-o armată din ce în ce mai mare de copii-sclavi care cerşesc sau fură pe străzile Londrei", susţineau jurnaliştii britanici, citând afirmaţiile directoarei şcolii din localitate, doamna Steluţa Mitrea: "Nimeni nu ştie cine este următorul. Copiii pur şi simplu nu mai apar la şcoală şi nu-i mai vedem vreodată."

Privind la aceste cazuri grave de încălcare a demnităţii umane şi a drepturilor omului, pledez cu fermitate, încă o dată, pentru reînfiinţarea, în România, a Agenţiei Naţionale pentru Combaterea Traficului de Persoane în subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor, ca instituţie care îşi justifică deplin rolul de coordonare şi evaluare a activităţilor de prevenire şi combatere a traficului de persoane, precum şi de monitorizare a asistenţei acordate victimelor.

În cazul de la Ţăndărei se impune implicarea efectivă a tuturor autorităţilor competente în anihilarea reţelei de traficanţi, dar şi prevenirea constituirii unor noi forme de criminalitate organizată la nivel transfrontalier. Colaborarea permanentă şi susţinută cu organizaţii precum Eurojust, Europol, Frontex, inclusiv implicarea ţărilor sau organizaţiilor terţe, precum Interpol sau Iniţiativa de Cooperare în Europa de Sud-Est (SECI), trebuie să devină o prioritate în lupta împotriva traficului de fiinţe umane.

Se impun a fi susţinute, de asemenea, normele propuse recent, în 29 martie 2010, de Comisia Europeană privind sancţionarea mai dură a abuzului sexual asupra copiilor. Se doreşte introducerea unor sancţiuni penale severe la nivelul UE pentru condamnarea infracţiunilor de abuz sexual şi exploatare sexuală, care constituie infracţiuni majore. Interdicţia ca aceşti infractori să desfăşoare activităţi care presupun contactul cu minorii ar trebui să se aplice nu numai în ţara unde au fost condamnaţi, ci pe întreg teritoriul Uniunii Europene.

Copiii care sunt victimele acestor infracţiuni vor beneficia de protecţie împotriva traumelor suplimentare cauzate de audierea lor de către poliţie şi autorităţile judiciare sau împotriva traumei pe care o produce confruntarea cu un public la apariţia acestora în faţa instanţei şi, de asemenea, vor beneficia de asistenţa unui avocat numit din oficiu. Aceste propuneri ale Comisiei Europene, pe care le susţinem în integralitatea lor, urmează a fi discutate în Parlamentul European şi în Consiliul de Miniştri al Uniunii Europene. După ce vor fi aprobate, acestea trebuie transpuse cu celeritate în legislaţiile naţionale.

Stimaţi colegi parlamentari, lupta împotriva criminalităţii organizate continuă pentru că drepturile omului şi demnitatea umană trebuie să fie pe deplin respectate într-un stat de drept ca România.