Parliamentary debates

Domnul Teodor Atanasiu:

"Halucinanta pereche: preşedintele Băsescu şi premierul său, ecoul Boc"

Că preşedintele Băsescu a ţinut să aibă în fruntea puterii executive din România un om politic care să nu-l contrazică niciodată şi nici să nu aibă vreodată tendinţa să nu-i îndeplinească ad litteram dorinţele, a fost extrem de evident atunci când acesta l-a numit pe domnul Boc în funcţia de premier.

Astfel, instituţia prezidenţială în această privinţă a fost cât se poate de perfectă: niciodată acest premier nu a ieşit din cuvântul preşedintelui şi nici nu a avut, în toată această perioadă de guvernare, de peste un an şi jumătate, vreo iniţiativă prin care să dovedească că ar avea vreo calitate pentru această funcţie, în afară de aceea de ecou prezidenţial.

Şi preşedintelui Băsescu i-a plăcut extrem de mult această variantă. L-a lăudat tot timpul pe domnul Boc şi nu l-a deranjat din letargie nici măcar o secundă, deşi a ştiut tot timpul în ce direcţie se îndreaptă România.

Şi preşedintele Băsescu şi ecoul său, domnul Boc, ne-au spus, extrem de calmi, tot timpul, că stăm foarte bine la toate capitolele, că nu avem probleme financiare şi că economia este din ce în ce mai revigorată, cu fiecare zi petrecută în companie guvernamentală portocalie, cu fiecare ordonanţă pe care o mai semna premierul-ecou.

Toate aceste basme, înflorite cu tone de populisme şi minciuni sforăitoare, au ţinut atât de mult, încât preşedintele a putut trece nestingherit - şi cu tot succesul asigurat - peste hopul unei campanii prezidenţiale, mai mult decât promiţătoare, dar dureros de costisitoare.

Probabil că lucrurile ar mai fi mers aşa, cu demagogia turată la maxim, încă vreun an, doi, dacă forţa împrejurărilor nu ar fi prăbuşit brusc această cortină, construită numai pe neadevăr şi incompetenţă crasă. Tot acest tablou idilic s-a făcut praf, odată cu sosirea momentului decontului final, în faţa reprezentanţilor FMI.

Cine ar fi crezut că România, la douăzeci de ani de la Revoluţie, va ajunge într-o situaţie cumplită, într-o sărăcie lucie, cu ajutorul substanţial al celui ce s-a vrut cel mai bun şi puternic politician?

Acesta este rezultatul celor cinci ani şi jumătate de învrăjbire permanentă a tuturor categoriilor sociale, a tuturor instituţiilor esenţiale ale statului, a tuturor împotriva tuturor!

Acesta este rezultatul menţinerii în fruntea guvernului a unui om care n-a ştiut să facă altceva decât plecăciuni şi a lăsat toată vistieria statului pe mâna clientelismului portocaliu!

Cu ce curaj mai puteţi veni, domnule Băsescu, în faţa românilor, să le cereţi sacrificii şi înţelegere, după ce devalizatorii dumneavoastră de contracte de milioane de euro au acaparat fiecare bănuţ public?

Cum îl lăsaţi pe domnul Boc să invoce, cu tupeu, art. 53 din Constituţie, articol ce nu are absolut nicio legătură cu situaţia actuală? În art.53, alineatul (1), se stipulează următoarele: " (1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav".

România nu se află nici în stare de calamitate, nici în stare de război, domnule preşedinte Băsescu! Sinistru este modul în care v-aţi comportat, cu tot cinismul de care aţi fost capabil, în aceşti peste cinci ani de minciună profundă!

Dacă dumneavoastră vreţi ca România să fie din nou în stare de dictatură, aveţi măcar curajul să recunoaşteţi că aceasta vă este ultima dorinţă!