Parliamentary debates

Domnul Nicolae Vasilescu:

Declaraţie politică intitulată: "România va ajunge în curând să importe 80% din produsele agroalimentare".

Agricultura este şi va rămâne una dintre ramurile de referinţă pentru multe economii naţionale, de dezvoltarea şi modernizarea căreia depinde asigurarea unei structuri alimentare echilibrate.

În România, începând cu 1990, o dată cu desfiinţarea sectorului cooperatist al agriculturii, s-a înregistrat un recul al producţiei agricole, concomitent cu o reducerea a eficienţei economice în domeniu. Legumicultura a suferit acelaşi recul, în sensul scăderii producţiilor pe unitatea de suprafaţă şi a producţiei generale la cca 50%. Există astăzi în ţara noastră aproximativ 51 mil. parcele de teren agricol, din care cca 12% sunt profilate pe legumicultura cu proprietari individuali. Din aceştia, mulţi producători sunt de ocazie, însă o asemenea structură nu este câtuşi de puţin favorabilă producerii unei legumiculturi moderne şi intense. Potrivit directorului din cadrul Institutului de Economie Mondială, până în 2008-2010, România ar putea fi importator net de produse agricole, precum laptele, carnea de vită, carnea de pasăre şi zahărul. Aceste importuri ar ajunge să acopere 80-85% din necesarul de consum de produse agro-alimentare. Lipsa banilor i-a făcut pe agricultori să nu mai poată cumpăra îngrăşăminte chimice, dar cu toate acestea produsele agricole nu sunt sută la sută ecologice (chiar dacă sunt gustoase), pentru că în sol încă mai există o remanenţă de pesticide. Dacă situaţia din agricultură nu se va schimba, în viitor vom consuma numai din import.

România a devenit din exportator agricol un importator agricol, în principal pe relaţia comercială cu ţările din Uniunea Europeană. Pentru aderare, capitolul "Agricultura" va fi cel mai dificil pentru România. Comerţul nostru agricol cu Uniunea Europeană prezintă un dezechilibru structural important; aproximativ două treimi din exporturile noastre sunt exporturi de animale vii şi produse vegetale, iar importurile din Uniunea Europeană sunt în proporţie de aproximativ 50% produse procesate: alimente, băuturi, tutun etc.

În România, aproximativ 40% din populaţia activă lucrează în sectorul agricol, însă foarte puţini au constituit ferme sau microferme. Majoritatea practică o agricultură de subzistenţă, cea mai mare parte a produselor fiind destinate autoconsumului şi prea puţine având destinaţie comercială. Cu toate că România este singura ţară din lume care cultivă legume de seră în teren natural, şi nu pe straturi fertile artificiale, condiţiile ce se cer, impuse ţării noastre de organismele internaţionale, sunt condiţii de forţă, ele nu ţin seama de realitatea românească în domeniu, ci sunt dirijate de interesele ţărilor occidentale care au supraproducţie legumicolă, existând, totodată, embargou nedeclarat instituit asupra legumelor naturale româneşti. Actualele taxe vamale impuse de Uniunea Europeană exclud orice posibilitate practică de a exporta legume de seră din ţările comunitare. Gigantica platformă de sere din localitatea doljeană Işalniţa ar trebui să fie unul dintre principalii exportatori de produse agroalimentare, alături de serele din zonele Bucureştiului şi Ploieşti. Cu toate acestea, noi devenim importatori de tomate din Turcia, de flori din Olanda, de căpşuni din Spania şi aşa mai departe.

Toate cele menţionate anterior fac referire şi la alte sere aflate în această situaţie, unităţi de producţie ce au fost recunoscute în multe ţări prin produsele de calitate superioară atât nutritivă, dar şi ecologică, industrie legumicolă ce a fost scoasă de pe piaţă cu bună ştiinţă. Au fost ierni când din cauza nelivrării agentului termic la parametrii minimi necesari procesului biologic al culturilor, acestea au îngheţat, compromiţând răsaduri şi implicit producţia de legume, aducând pierderi de miliarde de lei. Aşa s-a ajuns ca produsele legumicole, indispensabile unei alimentaţii raţionale şi obligatorii, să fie achiziţionate din import, iar lipsa unui sistem de protecţie a producătorilor autohtoni în faţa preţurilor de dumping practicate de importatori să determine stocarea produselor, perimarea şi distrugerea lor.

După cum declară directorul Institutului de Economie Mondială, România trebuie în primul rând să adopte acquis-ul comunitar în domeniul agriculturii şi să se conformeze acestuia, cu toate acestea ar trebui practicată o agricultură mixtă. De asemenea, a precizat că productivitatea agriculturii româneşti e foarte scăzută faţă de cea europeană. Se pare că orientarea către o agricultură preponderent ecologică, produsele fiind mult mai scumpe, considerate "un lux", poate fi o greşeală, întrucât România nu-şi va putea satisface necesarul de consum şi se va ajunge la prognozele în care se spune că vom importa peste 80% din produsele agricole.