Parliamentary debates

Domnul Emil Strungă:

«Exerciţii de imagine: Cosmeşti sau Costeşti?»

Ce se întâmplă în Parlamentul României dovedeşte încă o dată dacă mai era nevoie, faptul că psd-ul nu poate gândi, atunci când e în opoziţie, în afara logicii populiste. Dacă mai era nevoie în forul legislativ de altceva decât îmbrânceli şi vulgarităţi, am primit: morcovi, ulei, zahăr, orez şi mălai. Dar populismul şi demagogia nu s-au oprit aici: odată cu discutarea moţiunii intitulată sforăitor "Nepăsarea", psd-ul a gândit că poate aduce un argument în plus prin prezenţa locuitorilor din Cosmeşti la discutarea moţiunii. În realitate, era tot un exerciţiu de imagine care nu ajută la nimic: nici sinistraţii nu-şi pot reconstrui locuinţele, nici digurile nu se pot ridica prin moţiuni fără soluţii, fără propuneri.

Frustrarea psd-ului este semnificativă: manevra politicianistă trebuia legată cumva de Galaţi, oraşul unde în trecuta guvernare social-democraţii erau bine aşezaţi. Acum, în fapt, se încearcă, ce-i drept, o reconstruirea - dar nu a digurilor, ci a imaginii proprii. Daţi-ne voie să ne îndoim de grija şi preocuparea psd-ului, partidul în care şi-au găsit locul unii dintre cei mai bogaţi oameni "de afaceri" din România.

Dincolo de toate rămâne drama oamenilor. Dincolo de tam-tam-ul politic pe marginea inundaţiilor (cărora nu ştiu psd-ul cum le-ar fi făcut faţă dacă ar fi fost la guvernare, atunci când au concesionat luciile de apă în marea "familie" social-democrată) rămâne "păcatul originar" pe care l-au moştenit de la "părinţii" social-democraţiei româneşti, păcat a cărui istorie merge descrescător dar este practicat cu aceeaşi convingere: la început a fost justificată invazia Bucureştiului, în speranţa instaurării democraţiei populare; apoi, actualul preşedinte al Camerei Deputaţilor l-ar fi vrut pe "haiduc" erou. Acum, fără nici o altă raţiune decât cea conferită de moştenirea aceleiaşi naturi căzute, un deputat local organizează o altă formă de insurecţie - paşnică, şi cu iz de democraţie. Fiind speculată drama şi suferinţa oamenilor, s-a pus la cale un joc de imagine - deplorabil, neconvingător, demn de o telenovelă de succes.

Această logică a insurecţiei, dar de pe urma căreia nu beneficiază decât "aleşii poporului", nu are nimic în comun cu iniţiativa lui Moş Ion Roată care a venit să-şi spună păsurile la Vodă. Trebuie văzut cine l-a scuipat mai întâi în obraz pe ţăran; apoi, Moş Ion nu făcea parte din nici un partid.

Cred că nici în rândurile psd-ului nu şi-a închipuit cineva că o moţiune menită să întârzie discutarea Regulamentelor ar putea fi adoptată în prezenţa celor chemaţi de la Cosmeşti. Nu doar cred, sunt convins.

Impresia pe care a lăsat-o acest eveniment reflectat în presă a fost că Moş Ion Roată s-a dus la Vodă şi nu i s-a făcut dreptate. Moţiunea a fost respinsă "da' noi dreptatea tot o s-o căutăm". Preluând din înţelepciunea ţăranului dornic de dreptate, am reaminti psd-ului că "de la vorbă (citiţi moţiune) şi până la faptă este mare deosebire".

Ce rămâne după toate astea? Rămâne cel puţin curiozitatea de a vedea, într-un univers paralel, cum ar fi gestionat altcineva o catastrofă - rămâne curiozitatea dacă o catastrofă se poate gestiona şi mai rămâne sentimentul că păcatele celor trecuţi îi afectează pe cei prezenţi.