Parliamentary debates

Domnul Mircea Valer Puşcă:

Declaraţie politică: "Ghiveciul românesc..."

Stimaţi colegi,

Dac-ar fi Ţara un ghiveci de flori, n-ar fi tocmai rău... Dar din păcate, Ţara nu-i un ghiveci de flori! Da, aţi ghicit, nu mă refeream (în titlu) la ghiveciul de flori, ci la ghiveciul ".. celălalt! Şi ca să fiu în ton cu Ţara, fac un ghiveci de opinie...

PSD, organizaţia Bucureşti, şi-a ales preşedintele... Reprezentativ! "Sunt produsul dumneavoastră" a declarat proaspătul preşedinte (Marian Daniel Vanghelie, pentru cine încă n-a aflat). Eu cred că are dreptate. Lucrurile stau chiar aşa. Dacă e bine, dacă e rău, nu ştiu şi nu-i treaba mea. Este treaba lor şi, în definitiv, probabil că votul a fost influenţat de "zicerile" preşedintelui de onoare al PSD-ului, domnul Ion Iliescu: "Vanghelie ar trebui să vorbească mai puţin şi n-ar fi rău ca în următorii cinci ani să înceapă, şi să termine!, o facultate..." Dacă ar fi să-l parafrazez pe Iliescu aş spune: Mai puneţi mâna pe carte băieţi şi abia după aceea vorbiţi. Nu de alta, dar măcar să ştiţi ce vorbiţi!

Parlamentul a iniţiat, la solicitarea aceluiaşi PSD, procedura de suspendare a domnului preşedinte Traian Băsescu. Constat, şi cu acest prilej, cât de util devine acelaşi îndemn: Băieţi, înainte de a vorbi, puneţi mâna pe carte şi mai citiţi!

Unii chiar o fac, dar (vai!) abia după ce au deschis gura... În secunda următoare cu toţii suntem martorii modului (ne)plăcut în care-i surprinde Constituţia, regulamentele şi legile. Miraţi de ceea ce află, încearcă să facă interpretări care mai de care mai originale, etalându-şi maxima lor (in)competenţă şi (i)responsabilitate...

Tot Parlamentul dezbate, la solicitarea domnului preşedinte Traian Băsescu, oportunitatea demarării unui referendum privind "votul uninominal". Trecând peste "amănuntul", nu foarte important, că nu există vot uninominal, ci doar sisteme de alegeri în circumscripţii uninominale, constatăm cât de "docţi" devin cei care, pe ultima sută de metri, au reuşit să mai frunzărească câteva pagini de specialitate. Faptul că expertiza într-un domeniu ţi-o asigură doar o cultură solidă, iar nu o spoială făcută "pe fugă" şi "din când în când", nu mai contează atunci când cel ascultat nu este cel care are argumentele solide, ci cel care strigă mai tare sau cel care cântă în cor. Parcă ne-am obişnuit să nu ne mai intereseze fondul (adevărul demonstrat, soliditatea argumentelor şi logica lucrurilor!), ci doar forma, sclipiciul şi "spectaculosul". Recunosc, seriozitatea, sobrietatea unui discurs, plictiseşte! Dar, nu mă abţin să nu mă întreb: devenim mai performanţi dacă ne complacem într-un joc al mediocrităţii şi ierarhiilor viciate?

Zilele trecute aflam, oare cu surprindere(?), că pentru a obţine contracte cu "statul", unele firme dau mită. Iată, secretul lui Polichinel! Aştept, poate ca şi dumneavoastră, ca instituţiile abilitate să facă "lumină" şi să sancţioneze infracţiunile de dare şi luare de mită, căci har Domnului, legislaţie avem. Subliniez: Parlamentul şi-a făcut datoria, a instituit regulile necesare şi trebuie doar ca puterea (independentă!) judecătorească să le aplice... Sper să nu asistăm, din nou, la eterna plasare a vinovăţiei în zona Parlamentului, doar pentru că instituţiile care trebuie să aplice legea nu catadicsesc să citească legile, să le înţeleagă şi să-şi facă datoria.

Aş putea să continuu cu "temele" actuale şi reacţia societăţii. Dar constat, şi cu acest prilej, că sunt parte a unei minorităţi care are alte preocupări: mă interesează construcţia instutiţională necesară absorbţiei fondurilor europene (cele cca. 30 de miliarde de euro, pentru exerciţiul financiar 2007-2013), mă preocupă strategia postaderare şi crearea condiţiilor pentru creşterea durabilă (atât de necesară reducerii decalajului de competitivitate care ne separă de ţările cu nivel de trai ridicat), mă doare că mai bine de şase milioane de cetăţeni (pensionarii!) nu mai ştiu când pensia lor va fi suficientă pentru a le asigura un trai decent, după o viaţă de muncă, vreau ca tinerilor să li se asigure o educaţie utilă, să dobândească acele cunoştinţe şi abilităţi care să le permită valorificarea la maxim a potenţialului pe care fiecare în parte îl are, într-un sistem al şanselor egale, dar şi al accesului egal la resurse. Mă doare să constat că atunci când încerc să "explic" că şansa noastră este să ne formăm o resursă umană calificată care să dispună de un înalt standard de sănătate şi de tehnologii capabile să producă valoare adăugată mare, îmi pierd interlocutorii. Puţini, chiar foarte puţini, înţeleg că investiţia pe termen lung trebuie făcută, prioritar!, în sănătate, educaţie, cercetare-dezvoltare şi inovare. Nu fără regret constat şi de ce se întâmplă acest lucru: pentru a le înţelege pe acestea toate, este nevoie de o anumită cultură, solidă, nu spoială, şi de ceva special - să-ţi pese cu adevărat de ceea ce se va întâmpla mâine-poimâine, nu doar de spectacolul de tip "circ" al zilei de astăzi.