Parliamentary debates

Domnul Gheorghe Ciobanu:

"Constituţia, între utilitate de moment, principii şi tradiţii democratice"

În urmă cu aproape două luni, într-una dintre declaraţiile mele politice, vorbeam despre cele trei direcţii strategice pe care ar trebui să le urmărească actuala clasă politică: reforma socială, un nou set de reglementări economice şi, în final, reforma constituţională. Legea pensiilor şi legea salarizării unice reuşesc să reechilibreze modelul social, legea responsabilităţii fiscal-bugetare şi noul cod fiscal sunt pe cale să rezolve, la un nivel acceptabil, dată fiind situaţia economică a ţării noastre, problema economică.

Reforma constituţională rămâne, în această situaţie, un deziderat al societăţii, dar şi un punct de inflexiune pentru ceea ce înseamnă viitorul democratic al acestei ţări. Ultimii cinci-şase ani au arătat că vechea Constituţie, chiar dacă a avut ca ţintă servirea interesului naţional, este lacunară şi că poate crea, de multe ori, deficite considerabile de democraţie. Curtea Constituţională a devenit un arbitru, un consiliu al zeilor olimpieni, care mai de care mai dependenţi politic. Consider că numai o reformă structurală a Constituţiei poate face, la fel ca în jocul de fotbal, care se poartă în spiritul fairplay-ului, ca arbitrul să nu fie nevoit să intervină în joc pentru că, nu-i aşa, de multe ori face şi erori de apreciere, din cauza "plasamentului".

A regândi Constituţia înseamnă a găsi punctul de echilibru între utilitatea de moment, principiile care guvernează acest popor, dar şi tradiţia democratică, atâta câtă există în România. Utilitatea de moment este dată de rezolvarea acestor probleme destul de grave care apar între diverse instituţii ale statului. Consider, pe de o parte, normal să existe un echilibru între puteri, pe de altă parte, corect să existe o ierarhizare. Din acest punct de vedere, actuala Constituţie stabileşte nişte mecanisme pernicioase când vine vorba de puterile pe care le are preşedintele în raport cu Guvernul şi Parlamentul şi invers - Parlamentul în raport cu Guvernul şi Preşedintele.

Republica semiprezidenţială în forma actuală este rodul unui sistem de gândire mobil care, atunci când preşedintele are un caracter mai tare, încearcă să-i pună acestuia căpăstru, iar atunci când preşedintele este mai slab de înger, îl copleşeşte cu responsabilităţi. Avem, pe de o parte, cazul preşedintelui Traian Băsescu, un om decis şi hotărât să schimbe un anumit soi de abulie al clasei politice şi, pe de altă parte, cazul preşedintelui Emil Constantinescu, cel învins de sistem, cel mereu manipulat, cel devenit acum atât de liberal. Puteţi analiza câtă largheţe de interpretare are actuala Constituţie, ce haină strâmtă este pentru primul şi ce haină largă a fost pentru cel de-al doilea.

Principiile acestui neam sunt greu de cuantificat sau chiar greu de nominalizat. Ceva îmi spune însă că, în gregarul reprezentat de societatea românească, se caută un soi de ordine, un soi de rigoare teutonică. E adevărat că, de multe ori, la noi legile sunt lacunare, lăsate la voia interpretării, că din rândurile oamenilor simpli sau ale celor educaţi se nasc întotdeauna nişte retori desăvârşiţi. Pentru orice om care intenţionează să întreprindă ceva apar cel puţin doi Gică-Contra, care au însă idei divergente. Rolul acestei noi Constituţii, alături de rolul mult prea puţin discutatului Cod juridic civil, trebuie să fie acela să construiască şi principii faţă de cine şi cum să conducă ţara: să fie unul, să fie doi, să fie mai mulţi; câte paliere să existe între responsabili; cine se subordonează cui, majoritatea minorităţii sau invers; cât de departe vrem să mergem în acest sistem al globalizării, federalizării în raport cu statul naţional; cât de dispuşi suntem să acordăm credit clasei politice şi în cel fel putem să-i tragem la răspundere atunci când creditul pe care li l-am acordat s-a dovedit neperformant ş.a.m.d.

Tot prin intermediul acestei declaraţii politice, aş vrea să atrag atenţia asupra parazitării discuţiei privind Constituţia de către subiecte secundare, din nou mult prea politizate. Stimaţi colegi din PSD şi PNL, Constituţia nu ţine loc de lege electorală, deci nu încercaţi să modificaţi sensul dezbaterii publice. În final, nu pot decât să sper că se va degaja un consens şi că domnii din Opoziţie vor înţelege că avem nevoie şi de dumnealor. Constituţia aceasta nu este a PDL, ci a actualului Legislativ şi, sper eu, ar trebui să reprezinte cât mai bine stadiul la care a ajuns societatea românească. Nu trebuie să ajungem la consens în trei zile, două luni sau şase. Nu dăm pe repede-înainte şi gata Constituţia, dar, totuşi, trebuie să începem de undeva. De aceea, stimaţi colegi, vă îndemn pe toţi să acordaţi atenţie acestei reforme constituţionale, să veniţi la tribuna Parlamentului şi să vă spuneţi punctele de vedere, să împărtăşiţi cu noi viziunea dumneavoastră şi, la sfârşit, sunt convins că vom fi cu toţii mult mai câştigaţi.