Parliamentary debates

Domnul Iosif Armaş:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Camera Deputaţilor adopta, la 10 martie 1998, Legea nr.96 privind proclamarea Zilei Drapelului Naţional, sărbătorită, în fiecare an, la 26 iunie. Aceeaşi lege a fost adoptată şi de Senat, la 23 aprilie 1998.

Proiectul de lege privind "Ziua Drapelului Naţional" a fost iniţiat de patru parlamentari ai PSD - Adrian Năstase, Dan Ioan Popescu, Acsinte Gaspar şi Ioan Bivolaru. Conform acesteia, Ziua Drapelului Naţional este marcată de către autorităţile publice şi de celelalte instituţii ale statului prin organizarea unor programe şi manifestări cultural-educative, cu caracter evocator sau ştiinţific, consacrate istoriei patriei, precum şi prin ceremonii militare specifice. Se pot organiza, de asemenea, ceremoniale publice de înălţare a drapelului României. Este bine că am decis printr-o lege să sărbătorim acest eveniment fundamental pentru definirea identităţii noastre.

Legat de acest eveniment pe care îl vom marca peste două zile, permiteţi-mi, stimaţi colegi, câteva considerente de ordin istoric.

Revoluţia de la 1848 a lăsat naţiunii române nu numai un program politic, care a marcat profund devenirea noastră istorică, dar în egală măsură, ne-a transmis două simboluri fundamentale: drapelul naţional şi cântecul care îi va călăuzi pe români în lupta pentru reîntregirea neamului, imnul naţional.

În anul revoluţionar 1848, tricolorul românesc a fost înfăţişat public, mai întâi la Paris, la Hotel de Ville, în prezenţa lui Jules Michelet şi a lui Dumitru Brătianu, în chiar momentul începutului Revoluţiei franceze, în februarie, apoi consacrat ca steag naţional, în Transilvania, de către cea de-a doua Adunare Naţională de la Blaj. El a unit toţi românii din Muntenia, Moldova şi Transilvania în lupta pentru unitate şi independenţă.

Drapelul naţional, albastru, galben, roşu, de la lance, a fost decretat, pentru prima oară, ca simbol naţional, de Guvernul revoluţionar provizoriu din Ţara Românească, la 26 iunie 1848, dar istoria modernă consemnează faptul că aceste culori erau reunite în "Steagul cel mare" al Adunării norodului, în Revoluţia de la 1821, condusă de Tudor Vladimirescu. Constituţia României din 1991 prevede că drapelul tricolor este un simbol naţional, alături de stemă, sigiliu şi imn.

Chiar dacă nu întotdeauna faptele istoriei noastre sunt cunoscute ca atare, putem afirma acum, la 155 de ani de la Revoluţia din 1848, că Ţările Române au fost ultima frontieră a marii Revoluţii europene din acel an. Fie ca paşii, prin istoria înaintaşilor noştri, să ne ajute să depăşim ambiţiile mărunte, să mobilizăm marile virtuţi cetăţeneşti şi umane, pentru a înscrie România pe traiectoria visată de paşoptişti, cei care au lansat tricolorul în lume. Victoria lor nu a fost imediată, dar nimic din ce este greu şi măreţ nu se înfăptuieşte la comandă. Mesajul lor către noi rămâne extraordinar de actual, în spiritul racordării naţiunii române la modernitatea europeană. Istoria ne întăreşte prin exemplul celor care au fost.