Parliamentary debates

Domnul Grigore Emil Rădulescu:

Conform unui studiu al Transperency International, România este cea mai coruptă dintre ţările membre ale Uniunii Europene şi candidate la integrare în Uniunea Europeană.

În ţara noastră, indicele de percepţie al corupţiei (măsurat de la 1 - corupţie generalizată la 10 - nu există corupţie) a fost în 2003 de 2,8 faţă de 3,1 în Turcia, 3,9 în Bulgaria, 4,8 în Ungaria, 6,9 în Franţa şi 9,7 în Finlanda.

România se situează astfel pe locul 83 din 133 de ţări, la egalitate cu India şi Malawi şi după state ca Mali, Panama, Sri Lanka ori Senegal.

Şi nu e nevoie de studii sofisticate pentru a vedea că gradul de răspândire a corupţiei este atât de mare.

Conform sondajelor de opinie, bucureştenii cred că cei mai corupţi angajaţi lucrează în sănătate, administraţie publică şi poliţie, fiindcă veniturile sunt mai mari faţă de restul ţării şi nivelul sumelor cerute este mai mare, uneori dublu sau triplu faţă de provincie.

În zona de vest sunt destul de frecvente actele de corupţie de la graniţă. Angajaţi ai Poliţiei de Frontieră au încasat sume între 50 şi 100 euro pentru a permite proprietarilor unor autoturisme introduse în ţară să se poată sustrage de la plata taxelor vamale.

Una din şpăgile specifice bucureştenilor, dar nu numai, este cea oferită ziariştilor de către politicieni sau oameni de afaceri.

Pentru un articol care trebuie (sau, din contra nu trebuie) să apară, preţul începe cu 100 de euro şi poate ajunge foarte departe.

La Braşov se "cotizează" la primărie şi finanţe. Cei de la primărie primesc bani şi cadouri pentru a grăbi mersul actelor. Se găsesc tot felul de hibe în actele prezentate (cum ar fi proiectele tehnice, de pildă) şi pentru ca beneficiarul să nu mai piardă timp preţios i se recomandă o anumită firmă care, în schimbul unei sume deloc neglijabile, îl poate scăpa în cel mai scurt timp de nereguli.

În Biserica Ortodoxă din Cluj există tarife deja încetăţenite pentru admitere, examinare, apoi numirea pe posturi. Bani, tablouri, autoturisme, chiar apartamente ajung în mâinile celor de la arhiepiscopie, protopopiat şi la teologie.

Cât despre învăţământ, dau şi elevii şi studenţii, dar dau şi profesorii pentru titularizări pe post.

Băcăoanii spun că cel mai adesea dau banii ca să-şi rezolve problemele de la Primărie, Prefectură şi Finanţe.

Găsirea unui loc de muncă în cadrul administraţiei locale, al sistemului sanitar sau de învăţământ costă şi el. Dacă pentru un post de suplinitor pe un an se plăteşte salariul pe o lună, un loc de muncă "cu perspective" ajunge la câteva zeci de milioane de lei.

În mediul rural se poartă şpaga fără e-uri. Cea mai frecventă şpagă aici se dă pentru titlurile de proprietate. Ea nu depăşeşte câteva milioane de lei şi, mai des, se calculează în natură (un porc, câteva găini ori nişte saci cu cereale). De multe ori şpăgile se pot plăti şi în muncă prestată pentru primar, poliţist ori profesor.

Când vine vorba să stabilească cauzele corupţiei, atât specialiştii, cât şi oamenii de rând au păreri împărţite. Unii dau vina pe lefurile mici ale bugetarilor, alţii pe lăcomia omenească, în timp ce unii blamează o tradiţie veche de secole.

Însă când în discuţie sunt puse rezultatele şpăgii pe care o plătim funcţionarelor statului, opiniile converg în acelaşi punct: fenomenul ne afectează standarul de viaţă, fie direct, căci o parte din venituri trebuie alocată şpăgii, fie indirect, prin înrăutăţirea climatului de afaceri şi scăderea interesului investitorilor străini.

Nici companiile nu sunt ocolite de problemele create de corupţie. Firmele plătesc cca. 3% din venituri drept mită, sub diverse forme şi în diverse scopuri.

Potrivit unui studiu realizat la cererea Băncii Mondiale, s-a demonstrat că în România persoanele cu venituri mici alocă 11% din acestea pentru mită şi diverse atenţii, în timp ce clasa medie alocă doar 5%, iar cei cu venituri mari, doar 2%.

O estimare grosieră arată că un pensionar alocă lunar cca. 200.000 de lei pentru şpagă, iar în cazul unui salariat suma este de 300.000 de lei. Un calcul simplu arată că cei 6 milioane de pensionari plătesc anual 15.000 de miliarde de lei şpagă, în timp ce cei 4,3 milioane de salariaţi alocă mitei şi "atenţiilor" cam aceeaşi sumă.

Conform unui studiu al Băncii Mondiale, 51% dintre români cred că, din cauza corupţiei, nivelul de trai scade, respectiv că cei mai săraci devin şi mai săraci, în timp ce bogaţii devin şi mai bogaţi. 17% consideră că se pune în pericol siguranţa statului, 16% că sunt încălcate drepturile omului, 14% blamează corupţia pentru declinul moral al societăţii, în timp ce 11% consideră că fenomenul îndepărtează investitorii străini.

Efectele negative ale corupţiei pot fi cuantificate şi matematic: anual, românii, fie ei salariaţi, pensionari sau şomeri, plătesc şpagă circa un miliard de dolari. O sumă asemănătoare este achitată şi de firmele private.