Parliamentary debates

Domnul Ilie Merce:

Audierea publică "Lustraţia în România: principiu sau instrument" sau "Ţara arde şi Baba se piaptănă"

La data de 25 mai a.c., Camera Deputaţilor a găzduit o "audiere publică" pe marginea proiectului de lege a lustraţiei, organizată de Academia de Advocacy Timişoara, Societatea Timişoara, Asociaţia ProDemocraţia şi Societatea Juriştilor Profesionişti.

Conform iniţiatorilor acţiunii, consultarea publică se dorea să "ofere posibilitatea de exprimare largă a opiniilor, la nivel naţional, într-o formulă riguroasă şi eficientă".

La solicitarea organizatorilor adresată invitaţilor, am trimis şi eu "un punct de vedere" de 6 pagini cu privire la această iniţiativă.

Până aici, toate bune şi frumoase. Ceea ce a urmat, însă, a fost jalnic. Audierea a început cu întârziere. Dl. preşedinte al Camerei a fost reţinut, chipurile, cu probleme mai importante. Dar, de fapt, audienţa era slabă, sala fiind pe jumătate goală, nici măcar iniţiatorii nefiind toţi prezenţi. În sfârşit, a apărut şi dl. Bogdan Olteanu care, în cuvântul său, a susţinut cu ardoare iniţiativa legislativă şi într-o manieră festivistă, revoluţionară, specific unor vremuri revolute, dând, astfel, tonul triumfalist al dezbaterilor.

Sincer să fiu, eu am participat cu interes şi deschidere la această audiere publică, fiind curios să văd maniera de abordare a temei puse în dezbatere, să aud discuţii pertinente, cu argumente raţionale, la obiect şi, bineînţeles, fără ură şi patimă. Din păcate, n-a fost să fie.

Cu mici excepţii (dl. Cristian Mititelu şi încă vreo 2-3), au încercat să sugereze abordarea pe fond a temei puse în discuţie, dar au realizat şi ei că nu se doreşte aşa ceva. Mă aşteptam să fie o regie, dar nu credeam că o să asist la un spectacol sinistru sub deviza: "Totul pentru lustraţie". Intoleranţa, exclusivismul, extremismul, răzbunarea, măsuri radicale, o ură abstractă şi fără obiect, au fost dominantele celor mai multe intervenţii - exact ca în perioada stalinistă. A excelat limbajul de lemn, s-au strigat lozinci demne de vremuri apuse. Mai lipsea "Stalin şi poporul rus / libertate ne-au adus". Ca de obicei, o distinsă doamnă, fostă şi actuală activistă, care nu scapă nici un prilej pentru a se face remarcată, a spus că prin această lege "oamenii vor fi mai buni, mai limpezi şi mai curaţi". S-ar putea să aibă dreptate, dacă vor fi spălaţi la "Nufărul", în frunte cu iniţiatorii acestei fărădelegi!

Între participanţi, am mai remarcat pe un nedemn reprezentant la unei etnii onorabile, dar căreia nu-i face onoare care, atunci când am cerut şi eu cuvântul, ce mi-a fost refuzat în mod inexplicabil, din sală mi-a aruncat o "vorbă", pentru că nu cred că este în stare să lege mai multe, dar care nu merită să fie reprodusă. L-am lăsat în plata Domnului, dându-mi seama că este vaccinat împotriva bunelor maniere şi a inteligenţei.

După circa 2 ore, cât a durat această dezbatere, am rămas cu un gust amar.

Am văzut nişte oameni frustraţi, care n-au reuşit să facă nimic constructiv în viaţa lor şi, paradoxal, vor să dea lecţii de morală altora, oameni care interpretează trecutul după dictarea lui Söros şi a altora ca el, oameni care au uitat că, totuşi, trebuie să trăim în prezent şi cu faţa spre viitor.

Dacă democraţia noastră este precară şi societatea înregistrează un continuu regres, acestea se datorează, în mare măsură, celor care forţează manipularea naţiunii, preluând lozinci şi practici ale obsedantului deceniu, făcând abstracţie de contextul actual şi de promotorii de atunci ale acestora care, întâmplător, sunt chiar ascendenţii unora dintre cei ce, astăzi, se autointitulează dascăli ai naţiunii. Din nefericire pentru România, istoria se repetă!