Parliamentary debates

Domnul Costică Macaleţi:

"Boala la sate sau despre inegalitate şi lipsa de respect faţă de locuitorii satelor româneşti"

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se referă la situaţia gravă în care se găsesc acum locuitorii din mediul rural. Era deja cunoscut faptul că, în condiţiile mai grele, diferite de cele specifice mediului uragan, locuitorii de la sate suferă de diferite boli şi au o medie de vârstă mai mică decât a celor de la oraş, mortalitatea fiind, din nefericire, superioară aici.

De curând, cercetătoarea Ioana Petre, de la Institutul de Sociologie din Bucureşti, a dat publicităţii concluziile unui studiu ce vine să confirme tulburătoarea realitate, prezentată mai sus. Astfel, sărăcirea tot mai accentuată a satelor româneşti după Revoluţie, modul de viaţă plin de lipsuri şi de frustrări, consumul insuficient de servicii medicale au condus, în mediul rural, la creşterea morbidităţii, comparativ cu restul populaţiei, dar şi a mortalităţii. Nivelul de educaţie mai scăzut şi lipsa serviciilor medicale, dar şi a medicilor în mediul rural a dus la apariţia unor fenomene extrem de grave. Aproape un sfert dintre ţărani, adică 22,6%, au una sau mai multe boli cronice, cele mai frecvente fiind cele cardiovasculare, care determină incapacităţi locomotorii de lungă durată. Cifrele arată că 71 la mie dintre ţărani au incapacităţi fizice pe termen lung, faţă de numai 47,7% la mie dintre cei de la oraş.

Cele mai întâlnite boli cronice în mediul rural sunt hipertensiunea arterială, care afectează 69,9 de persoane la mia de locuitori, alte boli cronice ale inimii - 39,5 la mie, lombosciatică - 28,6 la mie, artroza şi artrita - 24,6 la mie, ulcerul - 19 la mie, astmul bronşic - 13,5 la mie, bolile sistemului nervos - 12,2 la mie, litiaza biliară şi colecistica - 11,7 la mie, diabetul - 10,3 la mie, bronşita cronică şi alte boli respiratorii - 10 la mie. Alte boli des întâlnite în mediul rural sunt cataracta şi glaucomul. Cauzele apariţiei acestor boli cronice sunt, pe de o parte munca foarte grea şi, pe de altă parte, faptul că ţăranii nu merg decât foarte rar la medic şi nu îşi permit să cumpere medicamentele care îi vindecă.

Este evident faptul că această stare de fapt este dacă nu deosebit de gravă, cel puţin deosebit de periculoasă pentru siguranţa cetăţenilor. Să nu uităm, totuşi, că populaţia din sate reprezintă jumătate din numărul românilor! Nu cred că este normal ca aceşti cetăţeni să nu beneficieze de condiţii de trai cel puţin apropiate de cele în care trăiesc cei de la oraş, chiar dacă ştim sigur că nici aceştia nu o duc prea bine. Însă este o discriminare mult prea mare şi mult prea evidentă ca să nu ne dăm seama că trebuie schimbat ceva, că este nevoie să intervină prin politici economice şi sociale adecvate, care să reducă diferenţele între mediul urban şi cel rural.

Şi parcă nu era destul să ne îngrijorăm de concluziile acestui studiu, când aflăm şi de o investigaţie realizată de ministerul Sănătăţii în rândul adolescenţilor din mediul rural, care arată că situaţia copiilor de la ţară este mai mult decât descurajatoare. Conform acestei investigaţii, realizate pe un eşantion reprezentativ de 3278 de elevi de 11 - 14 ani, a rezultat că 7,5 % dintre copiii de la ţară sunt bolnavi de diferite boli cronic, procentaj cu mult mai mare decât al celor de la oraş. Cercetătorii subliniază că persoanele cu un nivel de pregătire mai înalt sunt mai sănătoase decât cele fără şcoală şi au mai puţine boli cronice. Or, tocmai la sate întâlnim în covârşitoarea majoritate persoane fără studii sau cu studii medii. Care va să zică şi viitorul satului este compromis! Avem copii bolnavi şi slab educaţi, faţă de problemele cărora autorităţile statului Parlamentul să rămână impasibile.

Iată de ce solicit, de la această tribună, o analiză minuţioasă şi un plan concret de măsuri pentru îmbunătăţirea condiţiilor de trai ale cetăţenilor de la sate şi pentru egalitatea de tratament între cetăţeni, indiferent dacă ei locuiesc în mediul rural sau în cel urban.

Sunt, cu siguranţă, la sate oameni pentru care orice măsură ar fi tardivă după atâta neglijenţă din partea autorităţilor, dar dacă pentru ei putem face prea puţin, din nefericire, trebuie ca măcar pentru copii ţăranilor români să oferim un viitor mai bun, mai echitabil şi mai prosper.