Parliamentary debates

Domnul Aurel Olărean:

"Este România o ţară cu adevărat bolnavă sau are doar un Minister al Sănătăţii bolnav?"

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Nu mi-am permis niciodată să afirm că domnul Eugen Nicolăescu, actualul ministru al sănătăţii, ar fi un ministru mai bun sau mai prost decât predecesorii săi. Aşa cum nu mi-am permis să afirm, chiar dacă cred asta, că fiecare din miniştrii care s-au perindat pe la acest minister, a venit cu propriul sistem de reforme, în fapt nişte banale mecanisme de făcut bani mulţi şi repede pe spinarea asiguraţilor. În fond, şi aici realitatea ne convinge, totul s-a redus la măsuri administrative şi la nişte licitaţii care au tot fost repetate până a câştigat cine trebuia. Pentru că niciodată bietul cetăţean, ce umblă buimac cu o reţetă compensată din farmacie în farmacie în căutarea acelui miraculos plafon care se tot epuizează înaintea lui, acel biet om nu va şti niciodată că piaţa medicamentelor este una închisă şi medicamentele pe care el urmează să le ia sunt decise undeva departe şi de oameni pricepuţi în ale bussinesului, nu în ale medicinii.

Nu are relevanţă nici faptul că domnul Nicolăescu, în calitatea sa de ministru, a pus jos stiloul şi ne-a explicat cum se poate face o intervenţie medicală majoră cu bani puţini sau chiar fără echipament adecvat. Nu are importanţă atâta vreme cât medicii, persoane mai cerebrale se vede, nu au luat în serios această glumă şi nu au încercat să-l imite.

Dar în ultima vreme se pare că lucrurile au scăpat total de sub control. Media românească este pur şi simplu asaltată de ştiri vizând diverse culpe medicale grave. Probabil că ele au existat şi înainte, dar nu au fost cunoscute. Probabil că doctorul Oprescu are dreptate când spune că nu pot fi culpabilizaţi în masă toţi medicii din România. Dar nu mai are dreptate când, din solidaritate de breaslă, încearcă disculparea profesională a celor vinovaţi. Oare pentru viaţa unui om, cel vinovat nu merită suspendarea dreptului de liberă practică? Medicina nu trebuie privită ca o meserie rece. Ea este jumate har şi dacă nu îl mai ai nu te poţi limita la ceva tehnic. Solidaritatea de breaslă prost înţeleasă duce la discreditarea profesiei şi a unui întreg sistem medical, şi aşa fragil.

Ministerul Sănătăţii pare să uite că lucrează cu viaţa şi sănătatea unor oameni. Priveşte lucrurile tehnic şi detaşat fără a-şi coborî privirea la cei din stradă. Recent, domnul ministru Nicolăescu ne-a mai făcut o surpriză: un ordin prin care persoanele cu handicap, dar şi veteranii de război şi gravidele nu mai beneficiază de medicamente gratuite. Sau mai exact ar beneficia dar în anumite condiţii. Adică un drum la Circa Financiară unde să dea o declaraţie că nu au venituri. Apoi cu adeverinţa de aici să meargă la Casa de Asigurări Sociale pentru o viză. De aici la medicul de familie şi apoi la farmacie. Simplu ca bună ziua pentru o persoană cu handicap, imobilizată de ani buni la pat, sau pentru un veteran de război care are cam 90 de ani!

Dacă aşa vede domnul ministru reforma sistemului de sănătate din România secolului XXI.... mai bine ne întoarcem la legile lui Cuza. Ar fi mai ieftin şi mult mai simplu! Şi, în plus, nu am mai avea nevoie de un ministru al sănătăţii.