Parliamentary debates

Domnul Daniel Buda:

"Tăriceanu şi a lui gaşcă de modele"

O ştire în presă, un mesaj pe un blog, un topic într-un forum sau o simplă conversaţie despre taxa auto poate naşte reacţii de-a dreptul vulcanice din partea cetăţenilor, care, în proporţie de 90% blestemă conducerea ţării, 9% încă nu înţeleg care este adevărata problemă, şi 1% o apară. Da, doar 1 %. Şi din acel 1% ştim cu toţii cine face parte: Tăriceanu cu a lui gaşcă de caltaboşari şi manechini în ale politicii.

Prin această declaraţie, nu îmi propun să fac o analiză a aşa-ziselor detalii tehnice despre această taxă, deoarece, majoritatea a văzut cum se serveşte. Ceea ce doresc însă să scot în evidenţă este faptul că ospătarul, în speţă Tăriceanu, îşi cere cu atâta vehemenţă bonusul (bacşişul), introducându-l practic pe nota de plată şi nu recunoaşte că, de fapt, este un bacşiş cu pretenţii şi nu unul meritat pe drept.

Deja, nu mai reprezintă o noutate pentru nimeni faptul că prim-ministrul nostru este acţionar majoritar (90% - coincidenţă sau nu cu cifra electoratului care îl blestemă zi de zi?) la firma Automotive Trading Services, importator şi distribuitor al unei binecunoscute mărci de maşini. Probabil că acestea sunt motivele pentru care plătim, ca nişte cetăţeni naivi, taxa pentru apetitul faţă de bani a celor în cauză.

Bineînţeles că nu ne putem mulţumi cu puţin. Aşa că, hoţia pe care Guvernul României o numeşte taxă de poluare continuă. Călin Popescu-Tăriceanu se conformează astfel şi înfige adânc taxa în buzunarele românilor sub tot felul de pretexte ecologiste răsuflate şi asta pentru că "România nu trebuie să ajungă groapa de gunoi a Europei".

Cine vrea apărarea mediului nu o numeşte taxa auto, ci de poluare şi o aplică tuturor autoturismelor care circulă pe şoselele României, bazându-se pe prezumţia că circulă, deci poluează.

Introducem astfel taxa, sfidând atât justiţia naţională, şi mai grav, pe cea europeană, pentru că, deşi conştientizăm gravitatea intentării unui proces din partea Uniunii, noi rămânem pe poziţii, ba, mai mult, întindem cota sfidării la parametrii maximi, introducând o taxă a cărei valoare depăşeşte cu mult limita bunului simţ.

Curiozitatea mea şi a românului în general: cine va plăti oare cheltuielile de judecată şi sancţiunile Uniunii Europene? Cine va spăla mai apoi putina ruşinii?

Să nu ne mai mirăm astfel de rezultatele mai mult decât mediocre obţinute de PNL în ultimele luni, atât la alegerile europarlamentare, cât şi în sondaje, şi asta fiindcă mita electorală nu ajută la câştigarea simpatiei românului.

Astfel, manechinul Tăriceanu continuă să conducă un guvern caltaboşar, un guvern de distrugere naţionala belo-petro-liberală, penală, cum altfel decât prin minciună, jaf şi escrocherii care mai de care, sprijinit mai nou şi de circarii PSD-işti.