Parliamentary debates

Domnul Stelică Iacob Strugaru:

"Lichiditatea şi solvabilitatea sistemului bancar"

Prioritatea imediată a politicilor macroeconomice româneşti trebuie să vizeze menţinerea lichidităţii şi solvabilităţii sistemului bancar din România, mai ales acum, în plină criză economico-financiară.

Creşterea profitului, cel care reprezintă în definitiv primul şi cel mai important motiv de acţiune al agenţilor economici bancari, trebuie însă să ţină cont obligatoriu de evoluţia sistemului economic, de creşterea lui, de sănătatea şi prosperitatea celorlalţi agenţi economici non-financiari. A face planuri de profitabilitate pentru următoarele luni, în acest climat incert, nu poate părea decât riscant pentru băncile din România.

Aceşti agenţi financiari ar trebui să privească cu cea mai mare seriozitate rezultatele "testelor de stres" pe care Banca Naţională a României le-a realizat. Nu este nicidecum vorba de a evalua capacitatea băncilor în condiţii de risc, căci, prin profilul activităţii lor, băncile se confruntă cu riscul financiar. Ci este vorba de capacitatea instituţiei bancare de a face faţă crizei economice şi dacă aceste instituţii deţin o pondere suficientă de capital.

Demersul Băncii Naţionale a fost determinat, pe de o parte, de acordul cu Fondul Monetar Internaţional, iar pe de altă parte, de nevoia de a calcula solvabilitatea bancară pe baza unor standarde internaţionale. Şi banca centrală, dar şi băncile comerciale au înţeles necesitatea creşterii, de la 8% la 10%, a limitei de solvabilitate, creştere care reclamă un supliment de aproximativ 1 miliard de euro.

Aş dori să fac un apel la agenţii economici cu profil bancar de a acorda mai multă atenţie priorităţilor amintite - asigurarea lichidităţilor şi solvabilităţii - şi să nu mai dirijeze întregul efort către maximizarea profitului. Este cu totul adevărat că, pentru unele instituţii bancare, sancţionarea profitului excesiv ar putea fi activată. Profitul excesiv, tradus în rate ale dobânzii efective excesive, se constituie în fapt într-o frână puternică a creditării pentru agenţii economici din economia reală. Este puţin probabil ca un agent economic ce are o profitabilitate de sub 20% să acceseze un credit cu dobânzi de peste 25% şi chiar 30%.

Cu toţii cunoaştem că mai ales în perioade de contractare economică, instrumentul cel mai puternic de relansare îl reprezintă creditul, imposibil de accesat în lipsa lichidităţii sau a riscului de solvabilitate.