Parliamentary debates

Domnul Constantin Chirilă:

"Aplicarea Legii cooperaţiei agricole nr.566/2004, o necesitate"

Iniţierea Legii cooperaţiei agricole nr.566/2004 a fost o idee nobilă şi ea poate rămâne nobilă numai dacă vor fi bine înţelese principiile cooperaţiei, în această formă de organizare a ţărănimii. Necesitatea aplicării Legii cooperaţiei este determinată de criza cumplită de organizare şi de mentalitate prin care trec fermierii, de subzistenţă şi semisubzistenţă în zona agriculturii (peste 4 milioane de proprietari). Mai persistă încă mentalitatea, după 20 de ani, că prin cooperaţie s-ar altera sau diminua conţinutul proprietăţii. De aceea, ţinând cont de conţinutul politic şi economic al celei mai negre perioade din tranziţia românească, îmi permit câteva comentarii.

Este necesară cooperaţia? Să încep argumentarea cu o afirmaţie a savantului Gheorghe Ionescu-Şişeşti, publicată în "Viaţa agricolă" din 1920, deci acum 90 de ani: "Judecata obiectivă, ştiinţifică, ne duce la concluzia că odată cu împroprietărirea, obştile vor fi nu desfiinţate, ci transformate în cooperative agricole. A se lăsa pe săteni într-un individualism amorf şi dezonorant, ar însemna să nu înţelegem cele mai poruncitoare necesităţi ale vremii de faţă".

Cu cei peste 4 milioane de proprietari care ocupă peste 70% din suprafaţa agricolă a ţării, dispersaţi pe zeci de milioane de parcele, proprietarii reprezintă, într-adevăr, o "masă amorfă" care, în mare parte, sunt descumpăniţi de faptul că proprietatea nu le aduce bunăstare, nu le aduce fericire, ci numai probleme.

Proprietatea poate deveni un balast atunci când nu produce un profit care să acopere impozitele şi taxele şi să-l hrănească pe proprietar şi pe ai lui.

Ideea nobilă a cooperaţiei agricole a apărut cu sute de ani în urmă. Care ar fi avantajele cooperaţiei agricole?

• organizarea fondului funciar;
• accesul la credite pentru retehnologizare;
• posibilităţi de asigurare;
• acces uşor pe pieţe interne şi externe;
• creşterea producţiei şi a calităţii.

Cooperaţia însă nu este unica soluţie. Comasarea prin cumpărare sau arendare sunt tot atâtea soluţii care pot contribui la relansarea agriculturii.

Necesitatea reorganizării agriculturii este strict necesară, pentru că România are nevoie de performanţe.