Parliamentary debates

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Declaraţie politică: "Despre integrarea europeană a României".

Rareori le-a fost dat românilor, în ultimii 13 ani, să aibă motive de optimism. După momentul exploziv din Decembrie 1989, poate doar "Podul de flori" peste Prut, alegerile din noiembrie 1996 şi momentul intrării României în Alianţa Nord - Atlantică să fi fost ocazii de optimism naţional. Însă propaganda Guvernului PSD şi-a propus să câştige şi acest pariu în perspectiva alegerilor locale şi generale de anul viitor şi să ne transforme pe toţi în nişte optimişti iremediabili. Noul Guvern Adrian Năstase ar rezolva toate problemele ţării dintr-un foc, dacă ar reuşi să ne facă să credem în mirajul unei soluţii magice pentru tot: integrarea în Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007. Şi trebuie să recunoaştem că se străduieşte serios să ne convingă de acest lucru. Bunăoară, ultima restructurare guvernamentală nu a luat în seamă semnalele extrem de critice şi uneori dure în privinţa stadiului negocierilor de aderare ale României, a aplicării acquis-ului preluat şi, mai ales, privind nerezolvarea criticilor şi recomandărilor anterioare ale Uniunii Europene. Sunt analizate doar aprecierile pozitive ale oficialilor europeni, care sunt înflorite pe ici, pe colo, prin părţile esenţiale, doar, doar vor mai îmbunătăţi ratingurile PSD-ului în electorat. S-a vorbit pe larg, de exemplu, despre concluziile lucrărilor Consiliului european desfăşurat la Salonic, unde România ar fi primit din nou toate asigurările privind o eventuală aderare la începutul anului 2007. Domnul Năstase plutea printre norişori de optimism, însă nimeni nu a mai insistat pe repetarea angajamentelor oficialilor români, pentru a "n"-a oară, în privinţa îndeplinirii reformelor în economie, în administraţie şi în justiţie. Fără schimbarea percepţiei României, avansarea negocierilor şi prezentarea unui raport favorabil al Comisiei Europene, şansele României de a se alătura Europei în 2007 sunt compromise definitiv.

Recent, am participat la cea de-a 15-a reuniune a Comitetului Parlamentar mixt Uniunea Europeană-România, unde s-au analizat progresele făcute de România, de Parlamentul şi Guvernul român, în direcţia grăbirii reformelor pentru respectarea calendarului stabilit pentru aderare, stadiul preluării şi, mai ales, al aplicării acquis - ului comunitar şi, totodată, s-au conturat recomandările Comitetului adresate autorităţilor române pentru perioada următoare. Desigur că, din punctul vedere al delegaţiei române, formată atât din parlamentari ai puterii, cât şi ai opoziţiei, a fost unitar, mergându-se pe ideea unui front comun în vederea avansării cât mai rapide a României în procesul de aderare la Uniunea Europeană, însă s-a dovedit că situaţia nu este nici pe departe atât de roză şi optimistă pe cât o prezintă pe toate posturile şi la toate orele primul-ministru şi alţi miniştri cetăţenilor României.

În intervenţia sa la acest Comitet, domnul Gunther Verheugen a subliniat că întregul calendar sau road-map-ul pentru integrarea României în anul 2007, este unul optimist şi că este nevoie de un efort deosebit al întregii clase politice din România pentru respectarea lui şi eliminarea tuturor întârzierilor care ar putea compromite acest termen. Domnia sa a criticat aspru justiţia, administraţia şi sectorul energetic (culmea ironiei, exact domeniile în care nu a fost restructurat Guvernul Năstase), a criticat de asemenea lentoarea în aplicarea fermă a legislaţiei provenind din acquis-ul comunitar. Mai ales în domeniul justiţiei, domnul Verheugen a subliniat că rezolvarea problemelor reprezintă o chestiune cheie pentru integrarea României.

Din păcate, pentru România şi pentru cetăţenii ei, aceasta este diferenţa dintre propaganda internă a Cabinetului Năstase, care împrăştie în continuare pe toate posturile iluzia soluţiilor miraculoase PSD şi transformă nerealizările crase în reformă şi restructurare, în motive de păstrare şi promovare în funcţii, şi situaţia României în plan extern, care nu este nici pe departe văzută ca acţionând ferm şi clar pentru reuşita integrării în Uniune în 2007.

Ar fi bine şi de dorit, ca cei care răspund în prezent de soarta României şi care sunt plătiţi din banii noştri, să înceteze să ne mai vândă pastile de optimism prin presă, radio şi televiziune, şi să stea mai mult alături de cei care monitorizează România, poate îi vor trezi realităţile României; doar aşa poate mai apucă până să le expire timpul în 2004 să şi facă ceva reformă în justiţie, administraţie, economie etc. Altfel, nici un Guvern nu ne va putea salva de perspectiva aderării la Uniunea Europeană odată cu ... Turcia.