Parliamentary debates

Domnul Romeo Raicu:

Declaraţie politică privind libertatea presei în România anului 2004

La 15 ani de la Revoluţia din 1989 constat cu îngrijorare că libertatea presei este din nou un mare motiv de îngrijorare. În contextul procesului de aderare la UE, România a făcut câteva progrese formale în ceea ce priveşte libertatea de exprimare, însă cea mai mare problemă este punerea în practică a acestora. Uniunea Europeană şi-a manifestat îngrijorarea faţă de informaţiile privind tentativele de a pune botniţă presei române. Uniunea Europeană şi Washingtonul au criticat sever România pentru situaţia libertăţii presei, iar raportul de ţară al Comisiei Europene se va referi cu siguranţă la problemele pe care le are presa în România. Aceste acuzaţii grave sunt făcute acum, chiar înaintea alegerilor parlamentare şi prezidenţiale şi în acelaşi timp în care Uniunea Europeană monitorizează libertatea presei în vederea deciziei de invitare a României în marea familie europeană.

Apropierea alegerilor parlamentare şi prezidenţiale au adus tot mai pregnant o creştere a presiunii puterii asupra mass-media. Cea mai mare influenţă negativă asupra libertăţii de exprimare şi de informare o au informaţiile distorsionate referitoare la viaţa politică prezentate de posturile de televiziune. Societatea Academică Română - SAR - avertiza încă din ianuarie 2004 într-un raport că există un puternic control economic şi politic asupra televiziunilor private, control ce induce autocenzura în rândul editorilor de ştiri.

Este clar că Puterea face presiuni asupra publicaţiilor prin publicitate. Este inadmisibil ca o bună parte a cheltuielilor de publicitate din România să fie controlate de către Putere. Acest lucru a fost sesizat şi de către Comisia Europeană care a atras atenţia asupra metodei selective a guvernului de aplicare a legilor privind taxele şi impozitele. Lăsând companiile de presă să acumuleze mari datorii din impozite, guvernul "le-a făcut dependente de bunăvoinţa autorităţilor române". Deşi Constituţia interzice cenzura şi garantează libertatea presei, în realitate, Puterea a acţionat în vederea limitării acestor drepturi. Legislaţia coercitivă şi constrângerile economice fac posturile şi publicaţiile să fie obediente faţă de Putere. Este clar că unele televiziuni, prin acumularea de datorii la bugetul de stat, au devenit dependente politic. Acum la 15 ani de la Revoluţie să mai credem oare în libertatea presei care este garantată de Constituţie?

Libertatea presei româneşti este şi libertatea noastră, a românilor. Libertatea presei româneşti înseamnă primul pas către sensul respectării a ceea ce a fost, este şi va fi Punctul 8 al Proclamaţiei de la Timişoara. Libertatea presei româneşti nu ar trebui îngrădită mai ales pentru cei care şi-au adus suprema jertfă în Decembrie 1989. Puterea nu a înţeles că trăim într-o lume în care este nevoie de libertate în adevăratul sens al cuvântului!