Parliamentary debates

Domnul Constantin Traian Igaş:

"Situaţia gravă a românilor din Timoc"

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În urmă cu mai bine de un an de zile nu mi-ar fi putut trece prin gând că o comunitate de români poate să mai treacă în aceşti ani prin momente ca cele care mi-au fost aduse la cunoştinţă. Ca să fiu sincer, nici nu ştiam prea multe despre românii timoceni care au trăit, trăiesc şi vor trăi pe teritoriul actualei Serbii. Cunoşteam, asemenea altor oameni simpli, că şi în Iugoslavia trăiesc mulţi fraţi de-ai noştri, dar nu mi-aş fi putut închipui că aceştia trăiesc de mult timp sub o presiune continuă care-i duce până acolo încât le e teamă să-şi mai spună români. Situaţia lor mi-a fost adusă însă la cunoştinţă anul trecut şi de atunci am încercat, în mai multe feluri, să o prezint mai departe, în speranţa că se vor lua totuşi unele măsuri pentru ca situaţia lor să nu mai continue ca în prezent.

Românii timoceni sunt mai mulţi şi ca număr şi ca pondere locală decât cei bănăţeni, dar nu au nici cel mai neînsemnat drept la păstrarea identităţii naţionale. Nu sunt reprezentaţi nici în Consiliul Naţional al Românilor din Serbia prin "bunăvoinţa" Belgradului. În decembrie 2003, nici o minoritate nu a intrat în parlamentul Serbiei, deşi voci oficiale apreciază că minorităţile din statul sârb sunt cel puţin 25%. Românilor din Timoc li s-a impus încetul cu încetul titulatura de "valah" şi cu toate că numărul lor atinge câteva sute de mii de suflete, aceştia nu sunt reprezentaţi la nivelul conducerii administrative nici măcar în Homolie sau Valea Timocului, unde aceştia sunt majoritari.

De 14 ani, ori de câte ori România a abordat acest subiect, Serbia a refuzat sau a tergiversat acordarea unor minime drepturi pentru românii din Timoc. Dacă în Ucraina sunt 90 de şcoli unde se studiază toate materiile în română, dacă Ungaria oferă de drept aceleaşi drepturi firavei comunităţi româneşti de acolo, dacă Bulgaria măcar discută despre viitoare drepturi pentru români, Serbia refuză măcar o oră de limbă română pe săptămână în localităţi din Valea Timocului unde, conform recensământului din 2002, românii-valahii reprezintă 30% din populaţie (în fapt cele mai multe localităţi sunt curat româneşti).

Organizaţiile politice româneşti din aceste ţinuturi sunt des ţinta atacurilor naţionaliştilor sârbi. Doar în anul trecut au scris de două ori pe uşa acestora "Marş din Serbia!" şi au desenat obscenităţi fără ca poliţia să descopere autorii. Comunitatea Românilor din Iugoslavia, de când a început un parteneriat cu timocenii, a fost scoasă afară din sediul pe care l-a ridicat chiar ea şi se judecă şi acum.

În Serbia, Biserica Ortodoxă Sârbă nu manifestă nici cel mai mic sentiment frăţesc sau ecumenic. Episcopul de Timoc nu a permis nici măcar intrarea în biserica din Slatina Borului la o aniversare a unui preot român din Vârşeţ invitat de localnici.

Au fost fără ecou şi apelurile mitropolitului Corneanu şi listele de semnături adunate de românii timoceni pentru slujbă în limba română. Aceeaşi soartă au avut-o listele cu semnături pentru ţinerea în şcoli a unor ore de limba română. Deşi vorbitori buni de limbă română (arhaică), dar fără posibilitatea de a folosi această limbă maternă în public şi în scris, românii timoceni nu beneficiază de statut de minoritate naţională în statul sârb în care trăiesc.

Situaţia lor este semnalată din ce în ce mai des autorităţilor române, dar până acum nici o schimbare. Iată cum o mare de români este lipsită de cele mai elementare drepturi naţionale. Nici un minut de limbă română în şcoli, nici un cuvânt românesc în bisericile lor, nici un cuvânt românesc la televiziunea sau radioul public sârbeşti care să se recepţioneze în zonă.

Atât de mare este presiunea psihologică (şi nu numai) asupra lor încât la sediul central al Mişcării Democrate a Românilor din Serbia care este partid politic înregistrat oficial, nu este nici o firmă afişată. Trebuie să-ţi asumi riscuri serioase în Serbia ca să te declari şi să te aperi de o maşină infernală care te face să îţi pară amarnic de grea crucea ce ţi-ai luat-o fiind altceva decât sârb într-o zonă pe care Serbia se teme că ar putea să o piardă. Serbia este suspicioasă şi inventează peste tot posibili inamici.

Românii de la sud de Dunăre sunt fără şcoli, fără reprezentare parlamentară şi nici măcar nu sunt lăsaţi să-şi asculte slujba ortodoxă în limba maternă, recent un preot român fiind aspru pedepsit de autorităţi pentru faptul ca "a îndrăznit" să ţină slujba în limba română. În prezent acestuia îi este deschis proces prin care este judecat pentru "grava" faptă săvârşită. Nu este vorba numai de nerecunoaşterea minorităţilor române, ci chiar de opresarea reprezentanţilor acesteia, prin mijloace poliţieneşti, retardate şi rudimentare. În schimb, la noi, fără a jigni pe cineva, cei aproximativ 10 000 de bulgari au locul lor, în Parlament, un liceu, patru şcoli şi secţie la Universitate. Ucrainenii şi sârbii aşişderea, iar de unguri nu mai vorbim.

Românii din Valea Timocului, după cum ne-au declarat liderii acestora nu doresc decât "aceleaşi drepturi pe care le au sârbii din România şi care se încadrează în normele europene, inclusiv în recomandările Comisiei de la Veneţia".

Deşi autorităţile române nu s-au prea implicat în schimbarea acestei situaţii, eu, şi poate cu sprijinul şi al altor colegi parlamentari, voi continua să semnalez şi să urmăresc îndeaproape situaţia fraţilor noştri români timoceni şi, ca să închei, aş vrea să îmi permiteţi să redau vorbele unui om de litere preocupat de această problemă: " Oare eu aş mai ţine la originea mea română dacă nu aş şti scrie şi citi româneşte, dacă nu aş fi auzit măcar că există o cultură română cu o sumedenie de poeţi, prozatori, artişti care au scris în limba mamei mele? Oare eu aş fi mândru de numele de român dacă nu aş şti de Ştefan cel Mare, de Brâncoveanu, de Avram Iancu, de Horia şi la şcoală aş învăţa doar de cărturarii şi eroii altei naţii? Sper să nu cadă nici asupra duşmanilor un astfel de blestem care să îţi ia orice punte spre neamul tău. Sper, de asemenea, să trăiesc să văd luat acest blestem şi de pe capul fraţilor timoceni."

Vă mulţumesc.