Parliamentary debates

Domnul Gabriel Sandu:

"Bucureşti nu înseamnă România"

Chiar dacă obiectivul fiecărui politician, indiferent de partid, este, cel putin la nivel declarativ, integrarea României în Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007, realitatea este că modul de acţiune pe care fiecare îl vede potrivit pentru realizarea acestui obiectiv este foarte diferit de al celuilalt.

Mă tem că cea mai mare nerealizare pe care o trăim în acest moment, este faptul că în lipsa unei linii de acţiune comune şi coerente, nu vom reuşi decât să ne neutralizăm unul pe celălalt.

In al doilea rând, mă tem că Bucureştiul a ajuns să fie mult prea departe de cetăţean. Ne pierdem în dispute politice, facem declaraţii publice împotriva celorlalţi şi criticăm cât putem în stânga şi în dreapta. Oferim foarte mult circ şi mult prea puţină pâine.

Rezultatul este că cetăţeanul s-a imunizat la orice mesaj din partea clasei politice, de orice natură ar fi acesta.

Nu este oare paradoxal faptul că la momentul integrării ni se vor oferi bani iar noi nu vom fi în stare să îi cheltuim?

Mă întreb dacă măcar în cele 6 luni care au mai rămas până la 1 ianuarie 2007 vom fi în stare să ne scuturăm un pic de mult prea puţin importantele dispute politice şi să asigurăm măcar calmul politic necesar asigurării unei integrări fără probleme?

Nu este pentru prima oară când fac un apel la solidaritate în cadrul clasei politice. Totuşi nu am încetat să cred că măcar o dată vom putea acţiona cu adevărat în interesul celor care ne-au ales.

Trebuie să realizăm că Bucureştiul a ajuns să fie mult prea departe de România şi că avem nevoie să ne întoarcem iarăşi către cetăţean.