Parliamentary debates

Domnul Liviu Bogdan Ciucă:

"Integrarea profesională a tinerilor instituţionalizaţi"

Integrarea profesională este foarte importantă pentru tânărul care aspiră la autonomie şi independenţă socială. Din păcate, ei nu au pregătirea necesară pentru a face faţă cerinţelor profesionale actuale - limbi străine, informatică, abilităţi de comunicare etc. Dificultăţile de a găsi şi păstra un loc de muncă sunt generate şi de faptul că nu au o locuinţă. În aceste condiţii, tânărul se vede aruncat într-un cerc vicios, din care nu poate ieşi decât cu sprijinul şi implicarea celorlalţi. Pendulând între aceste puncte ale dilemei, de cele mai multe ori renunţă, abandonându-se hazardului şi indiferenţei.
După încheierea pregătirii profesionale, integrarea profesională a tinerilor cu familie poate fi facilitată chiar de familia extinsă, de sistemul de relaţii de rudenie, pe când tinerii orfani sau abandonaţi ar putea fi sprijiniţi prin implicarea agenţilor economici şi prin intervenţia comunităţii (biserică, autorităţi, organizaţii, voluntari).

O mare parte dintre tinerii din instituţii de plasament care au împlinit 18 ani şi-au finalizat studiile şi ar trebui să se angajeze refuză sau unii dintre ei nu au contactat niciodată un angajator. Aproape 1.800 de copii aflaţi în grija statului au împlinit 18 ani sau şi-au finalizat studiile în anul şcolar anterior, majoritatea ca absolvenţi ai învăţământului de masă, adică liceu, şcoli profesionale sau postliceale. Dintre aceştia, 291 nu au contactat sau au refuzat să contacteze vreun angajator sau instituţie în vederea angajării. Însă, în jur de 500 şi-au găsit anul trecut un loc de muncă, iar alţi 500 care au doar studii medii intenţionează să le continue.
Conform legislaţiei în vigoare, odată cu terminarea instruirii şcolare şi profesionale, tinerii ocrotiţi în centrele de plasament sunt nevoiţi să părăsească instituţia şi să-şi găsească singuri propriul drum în viaţă. Din păcate, ei nu sunt pregătiţi pentru a face acest pas către independenţă. În contextul actual, datorită situaţiilor socio-economice ale familiei şi a modului de organizare a sistemului de protecţie socială, dezideratul integrării este foarte dificil. Din momentul în care a părăsit instituţia, tânărul conştientizează dificultăţile de integrare în grupuri, organizaţii sau colectivităţi formate din persoane cu familie.

Inhibiţia în faţa unor acţiuni sau decizii majore care îi vor influenţa cursul vieţii îşi află originea în faptul că instituţia decidea pentru individ, îi propunea scopuri, iar acesta le executa. În acest context trebuie completat cadrul legislativ specific şi identificate soluţii prin elaborarea unor programe şi strategii de incluziune socială şi profesională, care să vină în sprijinul şi în susţinerea acestor tineri.