Parliamentary debates

Domnul Răzvan Mustea-Şerban:

"Miza e criza"

Noi, reprezentanţii clasei politice, primim din ce în ce mai des semnale că România are nevoie de demersuri serioase din partea noastră. Primim aceste semnale atât de la cetăţenii care ne-au mandatat să îi reprezentăm în Parlamentul României, cât şi din datele statistice, care ne arată că impactul crizei economice globale asupra României este chiar mai mare decât se estimase iniţial şi, nu în ultimul rând, le mai primim de la instituţiile europene, îngrijorate de situaţia în care se află ţara noastră.

Săptămâna trecută, în ziua în care plenul reunit al Parlamentului României dezbătea o moţiune de cenzură, iniţiată de PNL şi UDMR împotriva actualului Guvern, Comisia Europeană declanşa procedura de deficit excesiv pentru România, ca urmare a deficitului public de 5,4% înregistrat de ţara noastră în anul 2008. Comisarii europeni au analizat contextul economic din România anului 2008 pentru a vedea dacă depăşirea ţintei de deficit de 3% stabilit prin Pactul de Stabilitate şi Creştere a avut la bază o situaţie excepţională şi temporară.

Raportul Comisiei precizează că: "Cifra reflectă, în principal, derapări importante ale cheltuielilor curente, în special ale cheltuielilor cu salariile din sectorul public şi ale cheltuielilor cu prestaţiile sociale, precum şi previziuni exagerat de optimiste privind veniturile", ceea ce spune totul despre performanţele Guvernului Tăriceanu II. În raport se mai arăta că România a urmat o politică bugetară pro-ciclică în perioada de creştere a cererii, 2005-2008, deficitul global crescând de la 1,2% în 2005 la 5,4% din p.i.b. în 2008, în ciuda creşterii medii reale a p.i.b.-ului de 6,5%. Aceasta evoluţie reflectă în mare măsură planificarea defectuoasă şi execuţia bugetară slabă a fostei guvernări.

Consider că forurile europene au condamnat în mod explicit politica bugetară a fostului guvern, ai cărui membri, cu un tupeu de nedescris, încearcă astăzi să ne arate că au fost o adevărată binefacere pentru ţară.

Legat de problemele pe care România le are la capitolul justiţie şi afaceri interne şi pe care forurile europene le-au semnalat în repetate rânduri, părerea mea este că acestea nu pot fi rezolvate prin amânări nesfârşite. Comisia special constituită pentru analiza Codurilor, condusă de domnul ministru Victor Ponta, a avut un termen de soluţionare a acestora fixat pentru 15 mai. Acest termen a fost depăşit şi în cadrul coaliţiei de guvernare s-a stabilit un nou termen: 30 iunie, dar se pare că nici acesta nu este agreat... Domnul ministru are alte probleme, principala fiind, pare-se, defăimarea fostului ministru al Justiţiei, doamna Monica Macovei. Aş vrea să remarc doar faptul că doamna Monica Macovei este cunoscută la Bruxelles ca promotor al reformei în justiţia din România şi cu cât un partid sau o persoana publică o critică mai mult, cu atât e mai departe de consensul european în ceea ce o priveşte.

Cum răspunde o parte a clasei politice acestor provocări? Unii au intrat deja în campania electorală pentru alegerile prezidenţiale, şi-au anunţat candidaturile cu un fast direct proporţional cu situaţia grea în care se află românii de rând. Propun scenarii şi strategii, caută "rezerve" în curtea adversarilor, când ei înşişi au fost, ani de-a rândul, rezerve şi au rămas dependenţi de baronii locali şi de primarii "care este". Alţii, în schimb... se luptă cu criza, căutând soluţii pentru rezolvarea problemelor românilor.

Ceea ce mi se pare însă foarte important este asumarea responsabilităţii. Ce ne facem cu un politician care a introdus în platforma electorală a partidului său impozitul forfetar, iar acum, ajuns ministru al IMM-urilor, este cel mai puternic contestatar al acestei măsuri?

Ce ne facem, stimaţi colegi, cu toate acestea? Când vom vedea oamenii politici renunţând la politica măruntă a intrigilor, a jocului cu sondajele, a scrisorilor pierdute, făcută mai mereu în faţa camerelor de filmat şi vor arăta românilor că ştiu să facă politica mare şi îşi merită demnitatea publică? Adică să se întoarcă la cetăţeni, să găsească soluţii reale pentru societatea şi economia românească, să-i preocupe provocările şomajului în creştere, ale scăderii puterii de cumpărare, ale siguranţei locurilor de muncă, ale ridicării standardului de viaţă al tuturor cetăţenilor acestei ţări.

Vă spun sincer că aştept cu mare nerăbdare ziua în care oamenii politici vor considera de cuviinţă să se comporte aşa cum cetăţenii aşteaptă de la ei.