Parliamentary debates

Domnul Marius Cristinel Dugulescu:

"Timişoara sub asediul poluării"

Statisticile şi studiile arată că până în anul 2030, 60% din populaţia lumii va trăi în oraşe. Aşezările urbane vor deveni cu adevărat locurile de muncă ale viitorului. Într-un astfel de context internaţional, în care ecologia, tehnologiile verzi, energia alternativă se impun pe agenda publică, trebuie să afirmăm cu onestitate că fără proiecte concrete, inovatoare şi sustenabile financiar pe termen mediu şi lung, revoluţia verde s-ar putea stinge înainte de a fi început cu adevărat.

După conturarea acestui punct de vedere global, se cuvine a ne opri în dreptul oraşului Timişoara. Numit, odinioară, pe drept cuvânt, "oraşul florilor şi al parcurilor", Timişoara se află astăzi sub asediul poluării. Această realitate incontestabilă este susţinută în fiecare zi de cetăţenii oraşului, invocată frecvent în faţa autorităţilor locale, a fost recent confirmată şi de specialişti. Astfel, domnul Silvian Ionescu, şeful Gărzii Naţionale de Mediu, afirmă că, în Timişoara, doar în primele trei luni ale anului în curs, limitele maxime admise ale pulberilor în atmosferă au fost depăşite de 33 de ori cu până la 80 de procente, în vădit contrast cu reglementările europene în materie care admit numai şapte depăşiri pe an în privinţa limitei de particule în atmosferă. Situaţia este alarmantă în condiţiile în care edilii oraşului se încurcă în explicaţii pertinente în esenţă, dar fără efect real pentru îmbunătăţirea situaţiei.

Este adevărat că oraşul Timişoara se confruntă cu un trafic de tranzit şi nu există încă o centură completă a municipiului, situaţia construcţiilor în curs de finalizare nu trebuie neglijată, dar trebuie subliniat faptul că spaţiile verzi ale oraşului sunt precar întreţinute, majoritatea parcurilor au rol decorativ, fiind îngrijite ca atare, nu cu un efect în aerisirea aerului şi combaterea poluării, insuficienţa iniţiativelor de ecologizare a zonelor cu risc maxim de poluare, implementarea deficitară a programelor privind parcările ecologice, susţin asediul poluării în oraşul Timişoara. Potrivit statisticilor, numărul maşinilor care traversează zilnic oraşul se ridică la peste 100 000. În aceste condiţii, parcările ecologice trebuie să devină o practică frecventă, pentru că sistemul prin care sunt construite elimină suprafeţele de beton, care pe perioada verii încălzesc chiar şi atmosfera în oraş.

Un alt pericol latent în problema poluării din Timişoara este reprezentat de zona industrială a oraşului. Toate fabricile cu impact asupra mediului trebuie să deţină, conform legii, o autorizaţie emisă de autorităţile competente. În realitate, principalii poluatori din Timişoara şi judeţul Timiş nu deţin autorizaţie de mediu, dar îşi desfăşoară nestingheriţi activitatea. Garda Judeţeană de Mediu Timiş a întreprins controale, în primele luni ale acestui an, la companiile industriale Continental, Smithfield, Azur, TRW Automobile, Ursus, Retim, aplicând 31 de sancţiuni, care însumează 270.000 lei. Sancţiunile se impun şi trebuie aplicate, dar nu reprezintă soluţii eficiente pe termen mediu şi lung în rezolvarea problemei poluării.

Trebuie subliniat faptul că populaţia din proximitatea fabricii producătoare de anvelope Continental, respectiv cartierul de blocuri destinat cu precădere foştilor angajaţi UMT (aproximativ 800 de apartamente), dar şi cartierele Lipovei, Fabric - zona de nord-est - reclamă în mod constant şi perfect legitim sub forma unui semnal de alarmă că aerul pe care sunt nevoiţi să-l respire în special seara şi în cursul nopţii este poluat ca urmare a emisiilor de noxe peste limita admisă.

Autorităţile locale competente în materie se arată mai degrabă neputincioase în faţa acestei realităţi, când, dimpotrivă, ar trebui să găsească urgent soluţii concrete. Ecologizarea intensă a zonei industriale trebuie să devină o prioritate pentru municipalitate, astfel încât efectele poluării masive să fie, oarecum, atenuate. Abordarea descentralizată a problemei poluării cu toate ramificaţiile sale vizează şi modalitatea de a-i forţa pe marii poluatori să plătească toate costurile reale pentru consumul lor de combustibili poluanţi. O taxă aproape exorbitantă pe emisiile de dioxid de carbon şi un program de limitare a acestor emisii şi de tranzacţionare a cotei rămase ar trebui să rezolve cu adevărat problema poluării şi pretenţiile marilor companii industriale.

Autorităţile locale competente trebuie să implementeze politici de mediu care să încurajeze parteneriatele dintre sectorul public şi privat prin diversele programe de responsabilitate socială (CSR) care pot avea un impact determinant în protejarea mediului prin combaterea efectivă a poluării. Se impune crearea unui cadru legislativ coerent şi inovator în materia responsabilităţii sociale exercitată de mediul privat (Corporate Social Responsability), prin companiile care intervin în viaţa comunităţii cu o serie de strategii menite să protejeze mediul înconjurător şi calitatea vieţii.

Timişoara trebuie să redevină un "oraş verde" şi această dorinţă nu este o utopie, pentru că cetăţenii acestui oraş au dreptul să fie pe deplin protejaţi de efectele poluării.