Parliamentary debates

Domnul Andrei-Valentin Sava:

"Revizuirea Constituţiei României - un proiect de adaptare la noile realităţi social-politice şi economice"

Pe data de 1 iunie 2011 preşedintele României a înaintat către Consiliul Legislativ Proiectul de Lege privind revizuirea Constituţiei României. De la Statutul Dezvoltător al Convenţiei de la Paris, prima Constituţie din vremea lui Alexandru Ioan Cuza, până astăzi am avut nu mai puţin de 7 modificări ale textului Constituţiei, cu o frecvenţă a modificării la o distanţă cuprinsă între 2 şi 26 de ani. În momentul de faţă, actuala revizuire propusă apare la un interval de 7 ani de la ultima modificare din 2003. Toate aceste revizuiri descriu eforturile continue ale statului român, un stat tânăr, de altfel, de a se adapta la realităţile sociale, politice şi economice ale vremurilor în care trăim şi de a-şi găsi forma cea mai potrivită de organizare şi funcţionare.

Există câteva motive esenţiale pentru care legea fundamentală a statului se cere a fi modificată. Unul dintre ele este validarea în practică a rezultatelor Referendumului din 22 noiembrie 2009 prin care peste 80% dintre cei prezenţi au votat pentru instituirea unui Parlament unicameral în locul celui bicameral şi pentru reducerea numărului de parlamentari de la 471 la 300.

Încă din perioada imediat următoare organizării referendumului mi-am exprimat preocuparea pentru realizarea paşilor necesari punerii în aplicare a acestor măsuri care reflectă voinţa poporului, astfel încât la alegerile din 2012 oamenii să îşi exprime votul aşa cum au dorit, pentru un Parlament cu o singură cameră, pentru 300 de parlamentari, şi nu pentru 471. Această măsură se impune tocmai deoarece chiar textul actual al Constituţiei prevede în art.2 că poporul îşi manifestă suveranitatea indirect, prin cei aleşi, sau direct, prin referendum. Or, în acest context, a nu susţine aceste modificări, în condiţiile în care peste 80% din votanţi au spus da la referendum, ar însemna practic refuzul nostru de a recunoaşte această formă directă de suveranitate a poporului, alta decât cea indirectă, prin intermediul parlamentarilor aleşi. De aceea, sper că principiile democraţiei şi ale suveranităţii poporului vor fi cele care vor prima şi că vom da dovadă cu toţii de responsabilitate atunci când va fi vorba de a vota Proiectul de revizuire. Un exemplu pozitiv în acest sens, de act de responsabilitate, îl constituie ultima revizuire din 2003, care s-a adoptat în perioada unui Guvern minoritar.

Momentele mai lungi sau mai scurte de criză politică din ultima decadă, cum a fost cel din 2008, când Traian Băsescu i-a cerut premierului Tăriceanu să propună un alt ministru în locul Noricăi Nicolai, sau cel din 2009, când pe parcursul a trei luni a fost imposibilă numirea unui nou Guvern, readuc în discuţie nevoia de a reface stabilitatea şi echilibrul funcţionării statului şi a instituţiilor sale.

Astfel, prin actualul proiect de revizuire sunt aduse mai multe modificări precum: necesitatea consultării preşedintelui înainte de revocarea sau prezentarea propunerii de numire a unui ministru; instituirea unui termen de 10 zile în care Parlamentul trebuie să se pronunţe în privinţa formării unui nou Guvern; instituirea pentru Parlament a unui termen de răspuns de 30 de zile de la solicitarea preşedintelui pentru a admite sau nu emiterea decretului de organizare a unui referendum, în caz de nonrăspuns putându-se trece direct la emiterea decretului de către preşedinte. Toate acestea sunt câteva măsuri concrete menite să înlăture posibilitatea de blocare a funcţionării instituţiilor statului.

De asemenea, pentru refacerea echilibrului puterilor, prin actualul text revizuit trimis către Consiliul Legislativ, se introduce limitarea posibilităţii Guvernului de a-şi angaja răspunderea în faţa Parlamentului şi de a diminua practic rolul acestuia. Astfel, conform modificărilor aduse articolului 114, angajarea răspunderii se va putea face o singură dată per sesiune, pentru o singură lege, excepţie făcând Legea bugetului de stat şi Legea asigurărilor sociale. Odată cu această modificare se vor evita abuzurile de asumări de răspundere ale Guvernului, iar Parlamentul îşi va redobândi poziţia dominantă de for de dezbatere şi decizional.

Aşa cum spuneam şi la începutul discursului, o revizuire a Constituţiei trebuie să apară atunci când e necesară, ea nu trebuie evitată atunci există un studiu de oportunitate care să confirme necesitatea unor alte prevederi constituţionale decât cele existente. Or, dacă analizăm dinamica vieţii social-politice şi economice a ultimilor ani, cu toate evenimentele şi schimbările produse, cu toate crizele de funcţionare a instituţiilor, vom admite cu siguranţă nevoia refacerii echilibrului instituţional şi a stabilităţii acestui stat. Sunt convins că actuala formă propusă ne va aduce acea Constituţie adaptată la realităţile din România.