Parliamentary debates

Domnul Aurel Vlădoiu:

Declaraţie politică: "Actuala Putere oferă românilor circ şi foamete".

Nu mai există vreo îndoială că 2005 a fost un an pierdut pentru România, anul marilor minciuni şi promisiuni deşarte. Bilanţul guvernului condus de Tăriceanu este unul al eşecurilor in linie. Nu cunosc un guvern post-decembrist căruia să i se potrivească mai bine decât actualului cabinet sintagma "Guvernul Faliment".

Nu ştiu ce ne aşteaptă în 2006. Cert e că trăim într-o ţară care nu merge nicăieri, cu o conducere fără busolă, fără hartă şi fără echipaj. Într-o ţară în care bilanţul puterii la un an de guvernare înseamnă strict dezlănţuirea împotriva PSD. Niciodată în viaţa mea n-am văzut, auzit, trăit sau asistat la o înverşunare, la o atât de înverşunată prigoană politică, chiar şi la un an de la alegeri. Pesediştii sunt vânaţi, hăituiţi, căutaţi şi cotonogiţi până-n gaură de şarpe, de la nivel central până la nivel local.

Alianţa Portocalie a promovat în funcţiile de conducere, în multe dintre cazuri, oameni mărunţi profitori, neprofesionişti, cadre specializate mai degrabă în lipirea afişelor şi uneltiri lipsite de demnitate. Alianţa ştie toate aceste lucruri, de aici şi lupta sa aprigă împotriva unei Opoziţii solide.

Teama revenirii PSD la guvernare i-a făcut pur şi simplu pe portocalii lui Băsescu s-o ia razna. Las' să crească preţurile (la energie, gaze, întreţinere, medicamente), să moară industria, că e mult mai importantă distrugerea definitivă a duşmanului pregătit să preia puterea!

Pentru a distrage atenţia de la adevăratele probleme ale ţării, Alianţa Neputinţei generează continuu tot felul de conflicte. Asistăm la grave imixtiuni ale politicienilor în justiţie. Astăzi funcţionează telejustiţia, - mai întâi, dăm în presă persoanele anchetate şi abia după aceea le trimitem acasă citaţia.

Pentru anul 2006, se preconizează cea mai gravă criză pentru agricultura românească. Au fost însămânţate sub un milion de hectare de grâu. Mai mult de jumătate din suprafaţa agricolă a ţării nu este arată. Ţăranii au ajuns în sapă de lemn, nu mai primesc nici măcar subvenţiile pentru principalele culturi.

Creşterea p.i.b. s-a redus la mai puţin de jumătate faţă de 2004, avem cel mai mare deficit comercial de după 1989, un deficit de cont curent mai ridicat cu 18%, o rată a inflaţiei care a depăşit cu 1,5% ţinta oficială, o datorie externă care a crescut cu 5 miliarde de euro. Politica şantajului practicată de fiecare partid al coaliţiei aflate la guvernare, conflictele permanente, chiar interne, abuzurile de putere ale preşedintelui au dărâmat însăşi autoritatea statului. Aşa am ajuns să avem un stat incapabil să facă faţă situaţiilor de criză - inundaţii, epidemiei de rujeolă, gripei aviare, violenţelor din şcoli -, paralizat de un preşedinte imprudent, care tropăie cu bocancii pe firul sensibil al politicii externe sau un prim-ministru decorativ, atacat de partidele din coaliţie şi contestat în propriul partid.