Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

Am încercat tot timpul, în cursul activităţii mele parlamentare, să mă ţin departe de subiectele stridente. Am vorbit foarte puţin, aproape deloc, despre servicii secrete, lupte subterane pentru putere, grupuri de interese sau conspiraţii. Într-o ţară normală, într-o democraţie normală, aceste teme ar trebui ridicate extrem de rar - şi numai de către specialişti; altfel, există riscul să le tratăm după ureche şi demogogic.

Prin chiar esenţa lor, instituţii precum Poliţia, serviciile secrete, Justiţia, Armata ar trebui să rămână operative şi discrete, ferite de speculaţii politice şi reglări de conturi. Astfel de instituţii constituie, dacă doriţi, echivalentul statal al unei reţele de canalizare şi iluminare. Când ele se revarsă, vedem câtă mizerie există de fapt în subteranele României. Când ele se blochează, rămânem în întuneric şi incertitudine.

Din nefericire, chiar într-un astfel de moment ne găsim astăzi. Un moment în care legile şi instituţiile par că şi-au ieşit din matcă şi plutesc în voie pe străzi. Un moment în care până şi parlamentarii români se simt ca nişte idioţi încercând să înţeleagă spectacolul de sub ochii lor: cine se luptă cu cine, care sunt inamicii şi care aliaţii, unde se termină justiţia şi unde începe ura... Am spus de la bun început că m-am ferit în mod constant de subiecte senzaţionale de tipul serviciilor secrete, Justiţiei corupte, Poliţiei aservite... Dar despre ce altceva mai puteam astăzi vorbi în România? Mai există altceva? Nu vedem zilnic doar drumuri la Parchet, arestări amânate, butaforii DNA ori PNA? Nu vedem zilnic doar confruntări între diferiţi generali care scapă presei dischete cu secrete de stat? Nu vedem zilnic speculaţii despre implicarea serviciilor secrete în cutare răpire sau cutare harţuire de lider politic? Sunt oare telefoanele noastre ascultate, aşa cum se aude pe la colţuri? Sunt ascultaţi parlamentarii în bloc? Sunt ascultaţi pediştii în bloc? Sau mai degrabă peneliştii? Sau, poate, peremiştii? Suntem toţi ascultaţi? Cine mai ştie? Poate da cineva un răspuns credibil?

Ştie cineva de ce Poliţia Română, în loc să rezolve cazuri grave de răpiri, hărţuieşte partidele? Ştie cineva dacă Poliţia Română este implicată în recrutarea de parlamentari? Poate cineva estima dacă Poliţia Română este aliatul sau inamicul legii?

Are cineva habar cui aparţin procurorii români, dincolo de ficţiunea privind independenţa lor? Sunt procurorii noştri în proprietatea unui partid? Unei firme? Unui palat? Cât costă un procuror? De unde se poate procura unul? Se închiriază? Se achită în rate?

Aş vrea să afirm un lucru grav, îndreptându-l în special către ambasadele occidentale şi către parlamentarii europeni, pentru că aici, în România, oricum nu ne ascultă nimeni (cu excepţia SRI-ului): ţara noastră devine, din ce în ce mai vizibil, un stat poliţienesc. Ţara noastră devine, din ce în ce mai clar, un autoritarism de tip Carol al II-lea, în care Justiţia, serviciile secrete şi noua poliţie politică sunt concentrate într-o singură mână. Atenţie: nu am nici un motiv obscur să fac această afirmaţie! Nu fac parte din nici o tabără, nu sunt implicat în vreo afacere care mă împinge să spun aceste lucruri pentru a mă apăra sau justifica. Spun ceea ce spun pentru că este vizibil cu ochiul liber. Şi revoltător. Şi insuportabil. Am devenit cu toţii prea blazaţi. Prea indiferenţi în faţa injustiţiei. Nedreptatea se lăfăie în faţa noastră şi noi nu facem nimic!

Se spune că nu există dovezi privind presiunile politice de tip mafiot la adresa parlamentarilor români pentru a-şi schimba culoarea politică? Dar aceste dovezi există chiar sub ochii dumneavoastră! Ştiţi de ce Poliţia Română a hărţuit câteva mii de români pentru vina de a fi semnat pentru înfiinţarea Partidului Popular? Ştiţi de ce Justiţia amână în mod ilegal formalitatea înscrierii definitive a acestui partid în registrul partidelor? Din simplul motiv că s-a crezut că aici, la Partidul Popular, există un capital de nouă deputaţi. Verificaţi traseul acestora, vă rog... Oare în ce partid anti-migraţie politică au sfârşit ei? Şi oare de ce? S-au efectuat oare presiuni asupra lor? Îi anunţ în mod oficial pe cei din partidul respectiv că demersul lor "profund constituţional" a luat sfârşit... Partidul Popular mai cuprinde în rândurile sale zeci de consilieri judeţeni şi municipali, sute de consilieri locali, zeci de primari şi viceprimari! Şi asupra lor s-au făcut şi se fac presiuni, dar fără succes. Atrag atenţia că cei 30000 de cetăţeni români înscrişi deja în PP nu renunţă la dreptul lor constituţional la liberă asociere politică. Nu pleacă, domnilor! Puteţi să puneţi Poliţia pe urmele lor! Puteţi să-i chemaţi noaptea la Parchet! Puteţi să comandaţi Justiţiei să mai amâne încă zece ani înfiinţarea oricărui nou partid în România(a se vedea şi blocajele la adresa PPCD şi a Partidului Ecologist)... Nu uitaţi că mai există şi un Tribunal Internaţional al Drepturilor Omului care a dat câştig de cauză chiar şi celor care au dorit înfiinţarea Partidului Comunist.

Injustiţia din România atinge în acest moment cote inimaginabile! Nu putem lăsa lucrurile să evolueze în acest mod... Un stat cu practici de republică bananieră nu are ce căuta în Uniunea Europeană. Treziţi-vă, domnilor!