Parliamentary debates

Domnul George Băeşu:

"Flutur înţeleneşte România"

Ţăranilor le-a fost luată bucuria trecutei toamne şi a primăverii lui 2006, după ce foarte mulţi dintre ei au fost nevoiţi să lase pământul nelucrat. Le-a fost luată şi bucuria verii, după ce preţul de batjocură oferit pentru grâu i-a lipit şi mai tare de sărăcie.

Ţăranilor le este luată şi bucuria acestei toamne în care trebuie să vândă 5 kg. de porumb pentru a-şi cumpăra o pâine. Şi în care nădejdea că vor avea spor la bani de pe urma strugurilor le este spulberată de aceleaşi preţuri mici, care nu acoperă cheltuielile.

Fără bani cu care să-şi are pământurile, fără perspectiva că vor putea vinde recoltele la preţuri rezonabile, ţăranii lasă pârloagă o mare parte din pământuri. Suprafeţe întinse de terenuri agricole se înţelenesc şi nu le vor mai putea desţeleni nici impozitete, nici amenzile cu care guvernul vrea să relanseze agricultura românească.

Ţăranii, bătrâni, neputincioşi şi rămaşi singuri după ce le-au plecat copiii prin străinătăţi, nici măcar nu pot fi executaţi silit pentru impozite sau amenzi neplătite. Cine să le cumpere sărăcia scoasă la mezat de oamenii fiscului?

Oficial, ei o duc bine. Au aflat despre binele lor şi comisarii europeni care au dat undă verde integrării agriculturii româneşti în marea agricultură europeană. Realitatea se încăpăţânează să arate, însă, pe dos faţă de statisticile guvernamentale.

Ţăranii români, bătrâni şi neputincioşi, au aflat mai nou că sunt fermieri şi că guvernul va face şi va drege pentru ei. Până acum, nici guvernul şi nici foarte vocalul ministru Gheorghe Flutur nici nu au dres, nici nu au făcut. Poate, doar, să trecem în contul performanţelor ministrului omorârea păsărilor de prin ogrăzile satelor, operaţiune care ar putea fi reluată cu succes în săptămânile ce vin. Dacă ar fi fost în stare să facă, nu ar mai fi continuat înţelenirea unor terenuri care ar trebui să aducă bunăstare şi bucurie ţăranilor.

Din curiozitate sau pur şi simplu, din întâmplare, priviţi ce se întâmplă pe câmp într-o vreme în care trebuia terminat semănatul orzului şi începută însămânţarea grâului. Dacă veţi constata că terenurile nu sunt arate şi că nu lucrează mai nimeni la semănat, nu gândiţi rău despre ţărani! Ei nu au nici îndemn, nici putere să are şi să semene.

Poate cei care i-au făcut fermieri cu pământ înţelenit au o explicaţie. Ba chiar sunt obligaţi să o aibă după ce le-au furat, una după alta, ţăranilor bucuriile, minţindu-i cu program şi băgându-le în gospodării belşug de sărăcie.