Parliamentary debates

Domnul Dumitru Ioan Puchianu:

"Primul pas făcut de România în Europa a fost cu stângul"

Oficial, România nu a aderat încă la UE, steagul Uniunii Europene nu a fost încă arborat oficial pe clădirile administraţiei din România, euro-parlamentarii vor fi aleşi de-abia în vara viitoare, şi totuşi am reuşit ca primul pas făcut spre Europa să fie făcut cu stângul. O bâlbâială politică de zile mari a dus la înregistrarea primei gafe în sistemul relaţional dintre executivul autohton şi Comisia Europeană.

Obiectivismul mă obligă să recunosc că aderarea României la Uniunea Europeană este rezultatul eforturilor depuse nu de un Guvern sau altul, nu de un partid sau altul, ci rezultatul muncii întregii naţiuni româneşti în ani de zile. Funcţia de comisar european implică a fi reprezentantul României, nu al unui partid sau Guvern anume, deci orgoliile politice nu îşi au locul aici, persoana desemnată urmând a fi mai presus de micile interese meschine din politica autohtonă. Asta ni s-a cerut şi iată că, din păcate, România nu a fost capabilă, sau nu a înţeles că trebuie să prezinte un candidat credibil. Funcţia de comisar european o merităm pe drept, dar nu avem şi dreptul de a impune unei întregi Comisii Europene să accepte un candidat necunoscut în mediile politice europene şi nerepzentativ pentru România.

Faptul că un aşa zis dosar de securitate al domnului Vosganian a "apărut" în presă la locul potrivit şi la momentul potrivit, adică exact atunci când dânsul a fost nominalizat şi a plecat la Bruxelles pentru un prim contact cu membrii Comisiei Europene, este irelevant şi face ca totul să ne ducă cu gândul la una din manevrele politice autohtone atât de cunoscute nouă în ultima perioadă. Experienţa politică românească ne-a convins demult că în România nu există coincidenţe politice "întâmplătoare", ci numai coincidenţe politice "voite". Dacă acest dosar este real, atunci este grav pentru cei care l-au ţinut în secret până acum; dacă este un fals, atunci este şi mai grav, pentru că s-a aruncat o pată de noroi pe obrazul României în principal, şi nu pe al domnului Vosganian, în special. Indiferent de adevărul trecutului domnului Vosganian, cea care s-a făcut de râs acum a fost România şi primul ministru, care a dat o nouă mostră de dispreţ faţă de interesul naţional şi în afara spiritului european spre care tindem.

Acest dosar şi acuzaţiile din presă, pe această temă, nici măcar nu au cântărit foarte mult în decizia preşedintelui Comisiei Europene. Candidatul a fost, de la bun început, o alegere nefericită a primului ministru, care a decis ca primul reprezentant oficial al României la Uniunea Europeana să fie un om politic şi un economist remarcabil pe plan local, dar neimplicat deloc în politica de aderare a României, adică un necunoscut pentru mediile politice europene.

Toate partidele politice, inclusiv Partidul Democrat, şi-au desemnat candidaţii pentru funcţia de comisar european, dar, privind obiectiv această listă, observăm că numele propuse sunt al unor persoane care au adus ceva în procesul de aderare şi care sunt, mai mult sau mai puţin, cunoscute la Bruxelles. Deci candidaţi eligibili au existat şi există, important era ca să fie uitate orgoliile politice interne, or, la Bucureşti lucrurile au fost înţelese exact pe dos. Uniunea Europeană atât ne-a cerut: să nominalizam pentru această funcţie pe cineva care să fie capabil şi să deţină experienţa necesară unui comisar european, nu local, şi noi nu am fost capabili de asta.

Postul de comisar european a rămas în continuare un apanaj al nostru şi, probabil, ultima nominalizare este mai fericit aleasă, dar faptul rămâne fapt şi Uniunea Europeană ne-a catalogat, la un prim contact, ca o ţară incapabilă să-şi nominalizeze o persoană reprezentativă pentru o funcţie importantă la nivel european. Iar această gafă politică a fost percepută ca o jignire adusă celorlalte ţări membre, fapt greu de iertat. Păcat că întreaga Românie va avea de suferit!