Parliamentary debates

Doamna Ionela Bruchental-Pop:

Spectrul politic autohton ne relevă cu o asiduitate demnă de o cauză mai bună imagini şi comportamente desuete din partea unor reprezentanţi ai clasei politice preocupaţi cu precădere de aspecte pur mercantile, în totală disonanţa cu cetăţenii, a căror singură calitate în percepţia acestora este postura de votanţi.

În mod indiscutabil, într-o societate democratică cu o aferentă viabilitate şi care posedă un grad ridicat al asimilării, respectiv al transpunerii în practică a unor norme de conduită morală, acest gen de abordare peiorativă este o veritabilă rara avis, în timp ce pe de altă parte, în cazul nostru, parcă pentru a ne nuanţa şi mai profund inconfundabilul spirit balcanic, ne complacem cu voluptate în această stare, simţind totodată o acută nevoie de schimbare, însă doar în plan declarativ.

Contemporaneitatea ne conferă însă, parcă pentru a pigmenta bucolicul peisaj din actuala ipostază de membră U.E, un alt element definitoriu, care ne separă în mod comportamental, dar mai ales mental de valorile occidentale, şi anume respectul necondiţionat pentru cetăţeni, reflectat în modul în care anumite guverne înţeleg să se raporteze faţa de soluţionarea cotidienelor probleme ale propriilor cetăţeni.

Implicarea este totală, pentru că, spre deosebire de mentalităţile autohtone, cu iz fanariot, pe care cetăţenii acestei ţări le resimt prin grija guvernanţilor în mod constant, arhitecţii politici occidentali nu îşi pot permite luxul de a se raporta la propriii cetăţeni într-o manieră inadecvată, fiindcă mecanismele instituţionale care reglementează raporturile dintre Guvern şi cetăţeni sunt construite în mod echilibrat, raţional şi viabil, conferindu-le cetăţenilor o serie de drepturi concrete, şi nu doar pe cele de eterni guvernaţi.

Actualul Guvern Tăriceanu II depune "un efort considerabil'' în a se plia cu acurateţe, prin multiplele derapaje publice şi poziţionări defectuoase, de o hilaritate sublimă, pe idilica imagine a unui guvern construit parcă pentru a-şi suprapune destinul cu cel al unei comedii nereuşite, cu actori şi regizori amatori, şi a cărei vizionare te transpune într-un cadru deloc amuzant, ci mai degrabă bacovian.

Faptic, actualul statut al ţării noastre, acela de membru al U.E, chiar dacă este unul de neofit în raport cu stadiul de dezvoltare al celorlalte state membre, ne impune necesitatea repoziţionării şi canalizării energiilor spre o acută nevoie de dezvoltare a României, tocmai în ideea de a recupera din semnificativele decalaje existente.

Acest proces este imperios necesar a fi implementat la nivel naţional, şi trebuie să se preocupe în cel mai serios mod cu putinţă de scrierea de proiecte pentru atragerea de fonduri europene nerambursabile, cu ajutorul unor specialişti în domeniu, urmând exemplul de succes al unor ţări precum Grecia, Spania sau Portugalia.

Dacă pe parcursul anului 2006 se poate discuta despre o evoluţie optimă în privinţa implementării la nivel naţional a acestor proiecte de dezvoltare extrem de importante, începând cu anul 2007, după apariţia Guvernului Tăriceanu II această preocupare s-a diminuat considerabil, ajungându-se de altfel ca o serie de investiţii derulate să intre într-un con de umbră, existând totodată riscul de a fi stopate prin nefinanţare, datorită preocupărilor actualului guvern, împreună cu alţi parteneri politici, de a conferi preemţiune circului politic.

Această situaţie se regăseşte şi la nivelul judeţului Bihor, unde într-o serie de localităţi precum: comuna Criştioru de Jos, sat Sălişte, sat Poiana, comuna Lunca - sat Hotărel, oraşul Stei, dar nu numai, au fost demarate la începutul guvernării Tăriceanu o serie de lucrări a căror finalitate însă se lasă aşteptată în totalul dispreţ faţă de locuitori şi ca o confirmare al amatorismului actualului Guvern.

Este indiscutabil faptul că actualul pseudoguvern, în loc să-şi canalizeze energiile în sfere deloc constructive, ar trebui să-şi rezerve "energiile creatoare'' spre a reuşi să transpună în practică, fie şi în mod infim, conform "competenţelor'', necesarele proiecte de dezvoltare rămase nefinalizate.