Parliamentary debates

Domnul Constantin Traian Igaş:

"Omagiu"

Pentru că se apropie o zi specială, nu putem uita de cele mai speciale persoane din viaţa noastră. Cuvintele nu sunt de ajuns pentru a cuprinde tot ceea ce datorăm femeilor care fac parte din viaţa noastră: mame, soţii, surori, fiice, prietene sau colege. Ne dorim să fie mereu alături de noi, la fel de înţelegătoare, răbdătoare şi înţelepte. Cât mai multă sănătate, fericire, bucurii alături de cei dragi şi multe succese în plan personal şi profesional.

Sunt doar o parte din gândurile pe care aş dori să le transmit acestor persoane deosebite de lângă noi, acum când se apropie ziua de 8 martie. Organizaţia Naţiunilor Unite a sărbătorit pentru prima dată Ziua Internaţională a Femeii, 8 Martie, în anul 1975 - Anul Internaţional al Femeii. La 16 decembrie 1977, Adunarea Generală a invitat statele membre să proclame, în conformitate cu tradiţiile şi obiceiurile istorice naţionale, o zi din an, ca Zi ONU pentru drepturile femeii şi pacea internaţională. Statele au fost invitate să contribuie la crearea de condiţii pentru eliminarea discriminărilor şi pentru participarea, deplină şi egală, a femeilor la dezvoltarea socială (Rezoluţia 32/142) şi Deceniul ONU pentru femei (1976-1986), ambele proclamate de către Adunare.

Trecând însă peste toate aceste date, ziua de 8 Martie rămâne însă pe plan internaţional şi Ziua Femeilor Militante. Trebuie să recunoaştem că nu a trecut foarte mult timp de când femeile se bucură de drepturile pe care le au în prezent. 8 Martie rămâne o zi de omagiere a femeilor datorită cărora, în prezent, femeile au drept de vot, drept la educaţie, la asistenţă medicală sau la contracepţie. A celor care au luptat pentru ca toate femeile să aibă dreptul la proprietate sau la divorţ. Dreptul de a alege şi de a spune nu atunci când singure decid că aşa trebuie. Drepturi care, nu cu mult timp în urmă, nu prea existau. Multe dintre ele. Acum, acestea sunt prevăzute în legi scrise.

Am să mă întorc puţin în timp şi să amintesc un an: 1848, o locaţie: Seneca Falls, un stat: New York şi două nume: Elisabeth Cady Stanton şi Lucretia Mott, două adevărate militante pentru drepturile femeilor. În acel an, în cadrul unei conferinţe, pentru prima dată, subiectul principal a fost legat de discriminarea femeilor. Multe dintre femeile ce au participat la acea întrunire erau deja, de mai mult timp, implicate în mişcarea pentru drepturile negrilor. Această mişcare antisclavagistă a determinat femeile să conştientizeze o altă realitate crudă: ele însele erau, la rândul lor, discriminate.

Printre drepturile aşternute pe hârtie care au fost ulterior solicitate, putem regăsi: dreptul de a dispune de proprietate şi veniturile proprii, dreptul de a primi custodia copiilor în cazul unui divorţ, posibilităţi mai extinse de a li se aproba divorţul, drepturi legale şi economice mai bune pentru femeile divorţate, acces sporit la educaţie şi la activităţi profesionale precum şi, nu în ultimul rând, dreptul de vot.

Am să mă opresc aici, deoarece, studiind această derulare a evenimentelor legate de drepturile femeilor, aceasta nu s-a dovedit atât de roză şi liniştită precum aş fi crezut la început de drum. Dar aş vrea ca această zi ce urmează, să rămână una mult mai plăcută şi frumoasă, aşa cum merită a fie ea.

Am să le mai transmit însă doamnelor şi domnişoarelor un gând care mie mi-a plăcut foarte mult: toate drepturile voastre sunt prevăzute în legi scrise, singurele care trebuie aplicate în mod obligatoriu. Nicio lege scrisă nu vă spune însă să închideţi ochii. Aşa că, deschideţi ochii, analizaţi, vorbiţi şi mai ales, luaţi atitudine. Şi nu vă temeţi că veţi fi singure. Este contagios. Se transmite. Mai ales într-o zi de 8 martie. E ziua femeilor care luptă pentru drepturile lor. Şi ale voastre.

La mulţi ani!