Parliamentary debates

Domnul Dan Ilie Morega:

"După 20 de ani...reformă în educaţie prin asumare"

Educaţia, acest domeniu atât de "reformat" în ultimele două decenii, dar căruia i-a lipsit, în fond, o reformă structurală, bine gândită şi durabilă, se găseşte şi zilele acestea - cum altfel? - în centrul evenimentelor.

Constanţa cu care problemele din învăţământ au revenit pe agenda publică de la instalarea la putere a Coaliţiei PSD-PD-L - efect al promisiunilor politicianiste, fără acoperire, din campania electorală - este egalată doar de consecvenţa ministrului educaţiei de a încerca să le "rezolve".

Miclea vs. Andronescu = PD-L vs. PSD a reprezentat formula sub semnul căreia în luna august - când Guvernul a decis, din nou, să-şi asume răspunderea pe un alt pachet legislativ - s-a dat startul competiţiei între actualul ministru al educaţiei şi fostul ministru de resort, Mircea Miclea, generând aprige dispute pentru supremaţia sau impunerea unuia dintre pachetele de legi aparţinătoare celor două partide aflate la guvernare, interesându-i mai puţin problema naţională, respectiv cei aproape 5 milioane de tineri din învăţământul preuniversitar şi universitar care au cu adevărat nevoie de o reformă reală pentru educaţie, ca şi componentă naţională a României.

Nu a fost greu de constatat că dezbaterea din precedenta lună a fost una încrâncenată, orgoliile sau doar încrederea exagerată şi nealterată în propriile idei şi soluţii determinând rigiditate sau chiar "încremenire în proiect", niciunul dintre iniţiatori neavând disponibilitatea, la început, să găsească un numitor comun, o negociere rezonabilă, o concesie. Când finalul părea previzibil, Ecaterina Andronescu, pusă faţă-n faţă cu remanierea, devine subit maleabilă şi acceptă compromisul.

Codul Andro-Miclea, cum a fost numit de ziarişti, rezultat al contopirii celor două viziuni, sperăm să nu fie iarăşi o "struţo-cămilă" românească, o încrengătură de constructe conservatoare şi idei europene.

O "reformă adevărată" în Educaţie este, într-adevăr, stringentă. Dar, în măsura în care aceasta a fost suspendată timp de 20 de ani între reformă şi "contrareformă", contorsionată de viziunile tuturor miniştrilor de resort, cu repercusiuni grave asupra calităţii învăţământului românesc, a predictibilităţii lui, toate acestea şi la un loc trebuiau să se constituie într-un îndemn că lucrurile cu adevărat importante nu trebuie făcute în pripă, prin asumare guvernamentală, ...dacă nu vrei ca în scurt timp să fie "cu adevărat" nevoie de o altă reformă a Educaţiei!