Parliamentary debates

Domnul Vasile Filip Soporan:

"Viitorul depăşeşte existenţa noastră?"

Vacanţa, pe lângă rosturile ştiute, îţi dă posibilitatea de a duce gândurile spre profunzimea şi liniştea necesară bunelor analize, dându-ţi posibilitatea ca, în cunoştinţă de cauză şi cu încărcătura specifică adusă de interesul naţional, să te apleci cu responsabilitate asupra situaţiilor pe care le trăieşti sau ai dori să le trăieşti în România. Personal sunt încărcat de credinţa şi de convingerea că viitorul nostru depăşeşte existenţa noastră.

Astăzi, când se discută despre posibila reformă a partidelor politice, despre doctrine, despre criză, despre măsuri anticriză, despre descentralizare, despre reforma instituţiilor statului, despre salarizare, despre buget şi acoperirea lui, despre taxe, despre numărul şi mărimea lor, despre bugetari, despre categoriile existente în cadrul acestora şi ierarhizarea lor, despre supravieţuirea firmelor pe timp de criză, despre împrumuturile luate şi folosirea acestora, despre restricţiile impuse sau autoimpuse, despre şomaj şi lipsa locurilor de muncă, despre integrarea europeană, despre atragerea resurselor financiare, despre iniţiativă, despre infrastructură şi modernizarea acesteia, precum şi de multe alte probleme importante sau mai puţin importante, consider că este de datoria Parlamentului şi, prin urmare, şi a parlamentarilor, să genereze o dezbatere naţională asupra stării economiei româneşti în contextul funcţionării acesteia ca parte a economiei Uniunii Europene, abordând şi perspectiva fructificării mecanismelor globalizării în interes naţional.

Fără a avea pretenţia posibilităţii dezvoltării detaliate a unei asemenea teme în acest cadru al declaraţiilor politice, consider că este necesar ca în acest moment să ne îndreptăm atenţia asupra a două tipuri de analize şi de acţiuni, care vizează controlarea timpului prezent în scopul diminuării cât mai substanţiale a efectele crizelor, criza globală şi criza de negestionare a dezvoltării şi creşterii, care ne aparţine, dar şi acţiuni care să vizeze termenul mediu şi lung pentru asigurarea dezvoltării durabile a României în context european şi global.

Chiar dacă interesul naţional este luat în derâdere de unii compatrioţi, consider că este necesară o construcţie politică importantă şi modernă legată de interesul naţional şi de concretizarea acestuia în starea economiei şi puterea acesteia de a ne asigura un viitor durabil, în care creşterea economică şi crearea locurilor de muncă să fie vitale pentru creşterea modului şi a standardului nostru de viaţă şi de aducerea acestora la nivelul situaţiei medii din Uniunea Europeană.

Această preocupare vine şi din faptul că suntem încă generaţia pentru care sacrificiul pentru un viitor mai bun a fost o axiomă care nu a ţinut seama de regimurile politice, fie că ne referim la democraţia populară, socialismul multilateral dezvoltat, tranziţia spre economia de piaţă, criza economică globală. Consider, în analiza pe care ar trebui să o facem, că ar trebui să răspundem la întrebarea: Ce capitalism s-a construit în România în ultimii douăzeci de ani? Înainte de a răspunde la această întrebare aş folosi o analiză a profesorului Carl J. Schramm, preşedinte şi director general al Fundaţiei Kauffman, în care se studiază problema diferenţelor de creştere economică din diverse ţări şi perioade. În cadrul acesteia se afirmă că există două surse de creştere: prima constă în suplimentarea cu mai mulţi factori de intrare, cu referire la capital şi la muncă, a doua este legată de inovaţie şi de schimbare tehnologică.

Aceste două strategii se numesc "strategie de creştere prin forţă brută" şi "strategie de creştere inteligentă". Robert Solow, laureat al Premiului Nobel pentru economie, analizând această problematică a constatat în studiile făcute şi a argumentat faptul că, în cadrul ţărilor industrializate, inovaţia şi creşterea inteligentă au fost mai importante decât forţa brută, inovaţia fiind asemănătoare manei cereşti, interpretată ca fiind ceva ce nu poate fi în general controlat de cei care elaborează politici. Plecând de la această analiză, se constată că există forme diverse de capitalism, capitalismul administrat de stat; capitalismul oligarhic în care statul ar fi putut juca un rol, însă cei de la conducere şi elitele nu au părut să fie interesaţi, în numele statului, de creştere economică, ci de avantaje personale; capitalismul marilor firme şi capitalismul antreprenorial în care antreprenorii, cei care testează piaţa cu idei revoluţionare, joacă un rol important.

S-a constatat ştiinţific că economiile cu cel mai mare succes sub aspectul creşterii economice sunt cele care beneficiază de o mixtură de antreprenori novatori şi firme mari, consacrate, capabile să rafineze şi să fabrice în serie inovaţiile aduse pe piaţă de antreprenori. Economiile astfel structurate sunt considerate economii antreprenoriale. Este sau nu este economia României o economie antreprenorială? Nu am pretenţia singurului răspuns posibil la această întrebare, dar încerc să formulez unul simplificat în faţa dumneavoastră.

Tranziţia noastră spre capitalism a adus în primii zece ani modelul capitalismului de stat, cu beneficiile pe care acesta putea să le aducă unei ţări în curs de dezvoltare. Următorii zece ani au însemnat o dezvoltare a capitalismului oligarhic în care interesul personal a însemnat mult mai mult decât interesul creşterii economice durabile, învingătoare pe durată lungă fiind creşterea speculativă. Nu s-a pus problema, în perioada celor douăzeci de ani, de a construi cu adevărat, în conformitate cu explicaţiile date, capitalismul antreprenorial. Nu consider critică această analiză, deoarece odată cu trecerea timpului, din experienţa proprie, dură şi nemiloasă în unele momente, aşez la adevărata valoare afirmaţiile profesorului Sascha Kugler din ghidul complet de strategie organizaţională: "Criticile care rănesc şi judecăţile reprezintă şi ele o pierdere de timp. De cele mai multe ori, lucrurile pe care le criticaţi la alţii sunt cele care nu vă plac la dumneavoastră. Vorbele grele au ca efect reacţii adverse deschise sau ascunse. Ele distrag atenţia de la obiectivul comun şi deschid câmpuri de bătălie secundare".

Pornind de la acest lucru, dorind să am mai mulţi parteneri decât duşmani, şi de la faptul că dezvoltarea economică este prin definiţie un proces îndelungat, astfel încât provocarea cea mai importantă o reprezintă proiectarea şi implementarea politicilor care să susţină creşterea pe termen lung, fac o propunere celor responsabili - şi sunt foarte mulţi în această categorie -, propunerea de a găsi soluţii pentru creşterea ponderii capitalismului antreprenorial în cadrul capitalismului românesc. În paranteză fie spus, Strategia de la Lisabona prevede acest lucru la nivelul Uniunii Europene.

Sincer, mi-e greu să vorbesc despre o nouă schimbare după atâtea alte schimbări, dar consider că această schimbare este absolut necesară şi vine în realizarea interesului naţional, încă nefundamentat, din păcate, la nivelul acordurilor fine şi la nivelul percepţiei populaţiei. Ştiu că acest lucru necesită un program amplu, în care instituţiile statului, autorităţile locale şi regionale, societatea civilă, patronatul, forţa universitară şi capacitatea academică dovedită, elitele tehnologice, învăţământul, cercetarea ştiinţifică, cultele, prin puterea pe care o au la nivelul populaţiei, mass-media trebuie să devină toate ca forţe ale întregului construit, părţi esenţiale ale unui program naţional de dezvoltare durabilă susţinută pe termen lung. Cu toate acestea, vă propun realizarea cadrului legal şi susţinerea financiară pentru realizarea centrelor de dezvoltare tehnologică, câte unul pentru fiecare regiune de dezvoltare, ţinându-se cont de specificul regiunii, construcţia trebuind să fie rezultatul conlucrării concrete între Uniunea Europeană, Guvernul României, autorităţile regionale şi cele locale. Cunoscând experienţa franceză din acest domeniu, care a dezvoltat aceste centre în contextul anilor şaizeci, când s-a pus problema construirii instituţiilor şi procedurilor care pun în legătură dezvoltarea regională şi amenajarea teritoriului, vă propun drept exemplu Parcul Tehnologic Sophia Antipolis, o mândrie a DATAR (Delegaţia interministerială pentru Amenajarea Teritoriului şi a Atractivităţii Regionale), care înseamnă la ora actuală 1300 de întreprinderi, 30.000 locuri de muncă de înaltă calificare şi 2300 de amenajări teritoriale.