Parliamentary debates
Parliamentary debates
Sittings of the Chamber of Deputies of March 30, 2010
- Abstract of the sittings
- Full-text of the sittings
- Published in Monitorul Oficial no.44/2010
Video - Flash & IOS
| You are here:: | Prima pagina > Parliamentary debates > Sittings of the Chamber of Deputies of March 30, 2010 |
Sittings of the Chamber of Deputies of March 30, 2010
| 1. | Declaraţii politice şi intervenţii ale deputaţilor: | ![]() |
|||
![]() |
1.34 | Teodor Atanasiu - declaraţie politică cu titlul "CSAT aruncă miliardele de euro la second-hand"; | ![]() |
||
|
"CSAT aruncă miliardele de euro la second-hand" După ce SUA ne-au anunţat că ne dăruiesc un scut nou-nouţ, a apărut peste noapte şi anunţul CSAT că România s-a hotărât să achiziţioneze mai multe avioane americane F16, dar second-hand! De ce avioane vechi? Oare pentru că producătorul american de avioane F16 are contranctată producţia până în anul 2015, an până la care Armata Română nu mai poate funcţiona cu Mig-urile din dotare? Sau pentru că Gripen şi Eurofighter nu sunt avioane americane? Ni s-a spus prima dată că acestea sunt gratis şi chiar exista o ofertă a statului Israel în acest sens, dar când Europa a început să vocifereze, supărată pe metoda pe care are de gând CSAT să o utilizeze în această vehiculată achiziţie, ministerul de resort a scos la iveală de la sertar ceva din detaliile acestei controversate decizii. Astfel, de la gratis şi costuri doar pentru întreţinere, am aflat că cele 24 de avioane aflate în uz de 25 de ani deja, ne vor costa câteva miliarde de dolari, cu tot cu înzestrarea şi întreţinerea ulterioară, dar şi cu obligaţia de a achiziţiona şi pachetul următor din program, adică 24 de avioane ceva mai noi. Ministerul de resort nu ne spune care sunt costurile totale ale acestei achiziţii. Dacă la preţul de achiziţie al avioanelor F16 vechi se adaugă preţul modernizării acestora şi adaptării lor la sistemele de comunicare şi navigare ale Armatei Române, precum şi preţul de transformare a infrastructurii bazelor aeriene din România, aflăm că preţul total depăşeşte cu mult preţul de achiziţie al altor avioane noi. Şi mai mult decât atât, este vorba despre o achiziţie fără licitaţie care îl face pe ministrul apărării să se ascundă sub umbrela CSAT şi a Parlamentului României, instituţii care nu sunt abilitate să facă achiziţii publice de tehnică militară şi care ar putea doar să-i ofere confortul aruncării responsabilităţii în grădina instituţiilor mai sus menţionate pentru neaplicarea legislaţiei europene privind achiziţiile publice. Dacă tot ne-am dat duhul cu atâta trudă să intrăm cât mai repede în UE pe ultima sută de metri, ar fi trebuit ca în cei trei ani scurşi de la integrare, să fi învăţat câte ceva de la vecinii noştri. De la englezi, de exemplu, am fi putut afla că, atunci când eşti prea sărac, nu-ţi cumperi haine care nu sunt de calitate. Iar de la europeni, în general, era necesar să ştim deja că, fiind parte a unui contract, trebuie să ne respectăm atât partenerii, cât şi clauzele contractuale, dacă vrem să mai facem parte pe viitor din acest club exclusivist. Dar noi nu ţinem cont de nimic pe termen lung, căci e de prisos să gândim în perspectivă. Domnii portocalii îi învaţă pe români că trebuie trăită clipa, fără niciun fel de socoteli ale consecinţelor grabei demersurilor asumate în pas alert. Nu avem bani nici să trecem strada, dar ne aruncăm, pentru că aşa decide CSAT, la achiziţii extrem de costisitoare şi care nici prea mari beneficii viitoare nu-i vor aduce armatei, din păcate, deoarece contractul de achiziţie, decis deja, nu conţine elemente de offset. Toţi ceilalţi producători europeni de avioane au transmis oferte cu importante elemente de offset (peste 100% pentru fiecare ofertă), ceea ce ar fi permis relansarea industriei aeronautice româneşti, Fabrica de avioane Craiova şi IAR Ghimbav, respectiv producerea unor componente ale avioanelor achiziţionate, precum şi investiţiile promise prin offset. Şi nu o spun eu, ci o demonstrează vecinii noştri europeni, care au reacţionat rapid, supăraţi pe bună dreptate că România nu respectă regulile elementare utilizate în UE, deşi e membră cu drepturi şi obligaţii depline: "licitaţia internaţională este procedura standard de achiziţie de tehnică militară în toate ţările Uniunii Europene", ni se atrage atenţia. Este firesc ca europenii din branşă, interesaţi de a participa la o licitaţie în acest sens, au reacţii vehemente şi cer Parlamentului României să vadă mai multe oferte înainte de a se lua o hotărâre de achiziţie a avioanelor F16 second-hand, aşa cum doreşte CSAT. Firmele europene ne prezintă toate avantajele unei achiziţii de avioane noi şi costurile mai mici ale acestora, precum şi eficienţa pe termen lung a unei astfel de decizii. "Decizia României de a nu organiza o licitaţie deschisă a privat ţara de încă o oportunitate de a-şi întări legăturile cu industria aerospaţială din Europa", ne comunică supăraţi reprezentanţii europeni ai industriei de resort. Ceea ce mă miră cel mai tare este faptul că nici măcar atunci când este vorba de lucruri extrem de delicate şi serioase, nici preşedintele Băsescu, nici guvernanţii portocalii, nu le tratează cu maximă responsabilitate. Iniţial, aceştia au aruncat pe piaţă ideea că România, fiind într-o aşa mare criză şi neavând la îndemână banii necesari pentru înzestrarea Armatei, conform înţelegerilor cu NATO, primeşte de nevoie gratis, ceea ce i se oferă, în lipsă de altceva mai bun, chiar dacă acele avioane sunt vechi. Dar adevărul a ieşit şi de această dată foarte repede la iveală şi, din păcate, ne pune într-o lumină extrem de nefavorabilă în ochii partenerilor noştri europeni: minţim fără să clipim şi, graţie domnilor Băsescu şi Boc, am făcut deja o profesie din asta. |



