Parliamentary debates

Domnul Gheorghe Dinu:

Declaraţie politică: "Cine plăteşte pentru dezastrul produs de privatizările păguboase şi interesate".

Atunci când a început procesul de privatizare al întreprinderilor industriale româneşti, au fost invocate "câteva cauze care au determinat necesitatea acestei acţiuni: nerentabilitatea, "găurile negre", determinate de acumularea de datorii către bugetul statului şi local, produse neperformante pe piaţa europeană sau chiar mondială, existenţa utilajelor energofage şi învechite şi enumerarea ar putea continua.

Prin intermediul APAPS, au fost scoase la privatizare toate întreprinderile, unele chiar fără să se ţină seama de necesităţile pieţei interne, şi aici aş exemplifica cu Uzina Tractorul Braşov. Întreb acum şi am întrebat şi la vremea respectivă, oare agricultura românească nu mai are nevoie de tractoare? Cum îi mai susţinem pe agricultorii autohtoni? Chiar vom importa toate produsele agricole necesare?

Modalitatea de privatizare a fost foarte diversă, unele întreprinderi au fost modulate pentru a putea fi vândute pe bucăţi, altele au fost vândute pe de-a-ntregul sau unele au fost întâi "curăţate" de tot ce se credea că ar fi "fier vechi" şi datorii şi apoi vândute etc.

În concluzie, APAPS, Guvernul şi toţi cei implicaţi în procesul de privatizare au făcut tot ce au crezut ca din aceste acţiuni să iasă cu nişte beneficii considerabile, nu întreprinderile, nu acestora li s-a vrut binele, ci "investitorilor" şi clientelei politice a momentului respectiv.

Privatizarea întreprinderilor industriale "zice-se" că s-a organizat conform legislaţiei în vigoare prin: licitaţii, oferte, analiza bonităţilor etc., dar în final au câştigat tot cei preferaţi. Numai aşa se explică eşecurile de la TEPRO Iaşi, Oţelul Roşu, Reşiţa, Hunedoara, INTFOR Galaţi, lista e mare, dar m-aş opri în special la cele 3 privatizări eşuate din judeţul Braşov, şi anume: Nitramonia Făgăraş, Colorom Codlea şi Hidromecanica Braşov.

• Nitramonia Făgăraş - producător de îngrăşăminte chimice, a fost cumpărată de Flechter Group LLC. În prezent revine în portofoliul APAPS. Aici mai trebuie menţionat că neregulile produse de investitor s-au coroborat cu scumpirile periodice ale gazului metan, care este materia primă de bază a întreprinderii.
• Colorom Codlea -unic producător de coloranţi şi pigmenţi organici din România, are un contract de vânzare-cumpărare a pachetului majoritar de acţiuni de 69% tot cu Compania Flechter Group LLC, controlată tot de controversatul om de afaceri turc Fatih Kesser. În prezent revine în portofoliul APAPS, din aceleaşi motive ca şi Nitramonia - nereguli financiare, imposibilităţi de, plată etc.
• Hidromecanica Braşov - producător de subansamble şi transmisii hidraulice, a fost cumpărată de Alexandru Crişan, cu un an în urmă. Datorită nerespectării clauzelor din contractul de vânzare-cumpărare şi a datoriilor enorme către bugetul de stat şi local, şi aceasta revine în portofoliul APAPS.

Şi mai trebuie să menţionez că în cazul fiecărei întreprinderi privatizarea a fost făcută cu multe surle şi trâmbiţe şi considerată de APAPS ca una din "privatizările de succes"!

La fiecare din cele trei întreprinderi, după instalarea noilor administraţii, s-au aşteptat:

• mult promisa "relansare a activităţii", prin contracte benefice pentru întreprinderi, aduse de noii patroni;
• investiţii, dotarea cu utilaje şi linii tehnologice noi, deci promisa retehnologizare şi modernizare;
• rentabilizarea economică;
• crearea de noi locuri de muncă etc.

În realitate, nimic din acestea nu s-au realizat, ci:

• activitatea unităţilor a fost restrânsă de la an la an;
• forţa de muncă a fost diminuată simţitor prin concedieri colective sau au existat perioade de luni de zile când salariaţii au fost trimişi acasă cu salarii diminuate sau în concediu fără plată;
• utilaje, instalaţii - unele nu chiar de neglijat din punct de vedere tehnic - au fost dezmembrate şi vândute, ilegal, la fier vechi, fără aprobările cerute de legislaţia în vigoare;
• neplata datoriilor, pe care şi le asumaseră la data achiziţionării;
• şi, cel mai grav, acumularea de noi datorii la bugetul de stat şi local, de ordinul a sute de miliarde de lei.

Deci, cele trei întreprinderi (şi ca ele câte or mai fi în ţară), au fost aduse de aşa-zişii "investitori" într-o stare jalnică, dezastruoasă, şi tehnic şi financiar, pentru că aceştia nu au urmărit decât să le vandalizeze, să profite de pe urma lor, să-şi umple conturile personale, iar când nu a mai rămas aproape nimic din ele se întorc la APAPS.

În faţa acestei situaţii se pun câteva întrebări:

S-a făcut corect privatizarea acestor unităţi de către APAPS? A controlat şi verificat APAPS bonităţile, credibilitatea şi seriozitatea investitorilor doritori să cumpere unităţi economice în România? Nu a fost o grabă?

Ce face acum APAPS cu aceste întreprinderi, care sunt mai sărace, vandalizate tehnic, cu mai multe datorii? Cui le va vinde din nou? Şi pe câţi bani?

Cum se vor recupera prejudiciile aduse de aceşti "investitori" întreprinderilor administrate mult mai rău decât dacă rămâneau în proprietatea statului? În loc să micşorăm "găurile negre", ele s-au mărit!

Umflăm datoria publică cu sumele cu care şi-au umplut buzunarele "investitorii"?!

Aruncăm datoriile "investitorilor" în spatele contribuabilului român?

Ce se va întâmpla cu masa de disponibilizaţi după expirarea perioadei de salarii compensatorii şiş şomaj? Vor pleca "cu toţii la cules de căpşuni, roşii etc. sau vor trece să crească lipitori, melci, broaşte, prepeliţe etc.?

Domnilor guvernanţi,

Opriţi aceste privatizări frauduloase şi păguboase!

Ce măsuri intenţionaţi să luaţi în legătură cu dezastrul lăsat de privatizările interesate?

Cum veţi stabili răspunderile şi cum se va face recuperarea pagubelor aduse statului român?