Parliamentary debates

Domnul Iosif Armaş:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Intervenţia mea de astăzi se referă la o problemă de politică internaţională. Vizita pe care a întreprins-o, nu cu mult timp în urmă, la Chişinău, ministrul american al Apărării, Donald Rumsfeld, plină de semnificaţii, s-a constituit, neîndoios, într-o mare surpriză politică. Republica Moldova a fost vizitată de unul dintre cei mai înalţi demnitari de la Washington. Spre deosebire de Secretarul de Stat, ministrul Finanţelor sau cel al Comerţului, ministrul Apărării al Statelor Unite nu prea călătoreşte prin lume. Acesta din urmă pleacă rareori din ţară. Şi dacă întreprinde, totuşi, vreun periplu prin străinătate, se duce, de regulă, doar în statele care intră în sfera de interes american.

Sunt ţări vechi, care există de zeci de ani, unde n-a călcat încă piciorul vreunui ministru american al Apărării. Iată că Republica Moldova a avut privilegiul să-l găzduiască.

De ce a venit, totuşi, Rumsfeld, pe nepusă masă, la Chişinău? În drum spre Istambul, el ar fi putut să zăbovească mai mult, de exemplu, în România sau Bulgaria, pentru a inspecta două ţări care abia cu câteva luni în urmă au aderat la NATO. Sau să meargă la Kiev. La urma urmei, spre deosebire de Republica Moldova, Ucraina cochetează deschis cu Alianţa Nord-Atlantică.

Şi nici occidentalii nu ascund că această ţară prezintă pentru ei un interes strategic. Secretarul general NATO, Jaap de Hoop Scheffer, de exemplu, scria în ajunul deschiderii summit-ului de la Istambul, că Ucraina e un partener vital pentru Alianţă. Despre Moldova, în schimb, n-a spus nimic. Cu toate acestea, Rumsfeld a făcut o escală la Chişinău. Şi acest lucru nu are cum fi, desigur, întâmplător. Ca şi faptul, de altfel, că vizita ministrului american al Apărării s-a desfăşurat pe fundalul unei răceli fără precedent a raporturilor Republicii Moldova cu Federaţia Rusă, precum şi al impasului în care au intrat negocierile privind reglementarea transnistriană. Că şederea de câteva ore a lui Donald Rumsfeld la Chişinău n-a fost un popas întâmplător o demonstrează şi modul în care s-a întreţinut acesta cu Vladimir Voronin.

Întâlnirea lor a avut loc cu uşile închise. De ce? Având în vedere faptul că ministrul Apărării al Statelor Unite s-a arătat la Chişinău extrem de prezent preocupat de prezenţa militară a Moscovei în Transnistria, cerându-le apăsat ruşilor să plece, se pare că retragerea trupelor şi arsenalului din autoproclamata republică a fost un subiect de discuţie prioritar.

După toate probabilităţile, în situaţia în care NATO a ajuns la Prut, SUA are nevoie de o Moldovă scoasă din sfera de influenţă a Rusiei. Privit din acest unghi, cel de-al doilea stat românesc interesează Washingtonul. Şi încă mult, de vreme ce Rumsfeld a venit la Chişinău. Iată de ce ne putem aştepta, cred eu, la noi semne de implicare americană în evoluţiile politice din Republica Moldova.

Rezumând, se poate spune că vizita ministrului american al Apărării dovedeşte că prezenţa la Chişinău a unor numeroşi experţi americani în materie de tehnici electorale n-ar trebui să ne mire. Orice s-ar spune, Republica Moldova a ajuns, geografic vorbind, pe poziţiile unui posibil avanpost NATO. În aceste condiţii, Washingtonul îşi doreşte, probabil, ca cel de-al doilea stat românesc să fie descotorosit nu numai de trupele ruse, ci şi de sechelele sovietice.

Mulţumesc.