Parliamentary debates

Domnul Aurel Olărean:

"Drumurile din România - o necesitate în primul rând naţională şi apoi o necesitate europeană"

Drumurile naţionale, atât de mediatizate, politizate, hulite şi înjurate de ani de zile, continuă să deţină supremaţia în topul atenţiei românilor. De multe ori depăşesc în interes subiectele politice sau cele economice de care, oricum, societatea românească nu duce lipsă. Şi aceasta nu pentru ca ar fi un motiv de laudă, ci pentru că, pur şi simplu, toţi posesorii de autovehicule se lovesc zilnic de acest subiect. Şi se lovesc la propriu, în gropi sau şanţuri, în diverse denivelări apărute peste noapte, sau se trezesc blocaţi în trafic de lucrări nesemnalizate.

România este un veşnic şi perpetuu şantier rutier, care nu se mai ştie când a debutat, dar nici nu se ştie când se va termina. Totul pare ca o "muncă a lui Sisif": cum se termină o lucrare, cum este reluată de o alta echipă şi tot aşa. Probabil că în calitate de cetăţeni şi locuitori ai acestei ţări am fi înţeles şi am fi suportat această stare de discomfort dacă rezultatele ar fi vizibile şi mulţumitoare. Din păcate, nu este deloc aşa.

Guvernul anunţă anual suplimentări de fonduri pentru reabilitarea rutieră, Ministerul Transporturilor organizează licitaţii şi anunţă programe, dar rezultatele se lasă aşteptate. Cele mai importante căi rutiere din România sunt şi cele mai impracticabile, aici se produc cele mai multe blocaje în trafic şi tot aici orice lucrare terminată trebuie reluată de la capăt. În ţările europene, traficul auto este mult mai intens, dar şi mult mai fluent, lucrările de întreţinere sunt semnalizate şi sistematizate, astfel încât traficul să se desfăşoare normal şi, cel mai important, calitatea lucrărilor este net superioară. Paradoxul românesc este că noi plătim de 3-4 ori mai mult pentru fiecare kilometru de asfalt, firmele care câştigă licitaţiile umflă artificial preţul pentru a avea de unde să acopere cheltuielile cu invariabilele reparaţii în garanţie, termenele de execuţie nu sunt respectate şi tot traficul rutier devine un haos naţional. Chiar şi firmele străine care execută lucrări la noi, după cel mult un an, încep să adopte modelul românesc de lucru, pentru că, în fond, personalul de execuţie tot autohton este şi deci mentalitatea sa despre calitatea unei lucrări diferă de cea a cetăţeanului european.

Au existat multe semnale de alarmă referitoare la impresia deplorabilă pe care o va face infrastructura din România asupra cetăţenilor europeni. Acesta ar fi un aspect care, întradevăr, nu poate fi neglijat. Dar înainte de a ne gândi la opinia altora despre noi, este bine să gândim noi despre noi, pentru că infrastructura este, în primul rând, o necesitate naţională. Transportul rutier s-a dezvoltat enorm, şoselele nu mai pot face faţă acestui trafic, deci dacă tot se alocă anual sume importante în acest domeniu, cel puţin să avem satisfacţia unui trafic rutier decent, pe măsura preţului plătit.