Parliamentary debates

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Declaraţie politică: "Societatea românească faţă în faţă cu exercitarea, pentru prima dată, a dreptului democratic de vot la nivel european"

În aproximativ 7 luni, societatea românească va exercita, din nou, cea mai cunoscută formă de participare politică, votul. Însă, pentru prima dată, acesta va fi exercitat pentru alegerea reprezentanţilor săi din Parlamentul European. Va fi un exerciţiu democratic extrem de important pentru noi şi de aceea consider că trebuie pregătit, la nivel intern, cu toată responsabilitatea.

Pe de-o parte, mă refer la faptul că trebuie să adoptăm în timp util, adică în acest an, Proiectul de Lege privind organizarea alegerilor pentru Parlamentul European. Pe de altă parte, cadrul legal trebuie susţinut de un proces de informare al cetăţenilor atât cu privire la atribuţiile Parlamentului European, sau la îndatoririle europarlamentarilor, cât şi cu privire la modul propriu-zis de desfăşurare a alegerilor. Şi aceasta fiindcă există câteva aspecte care consider că nu pot fi ignorate. În primul rând, există o mare probabilitate ca procentul de participare la aceste alegeri să fie scăzut. În al doilea rând, aşa cum reiese din sondajele de opinie, cunoştinţele românilor cu privire la Parlamentul European sau la regulile referitoare la modul de alegere a parlamentarilor europeni sunt scăzute, situându-se astfel sub nivelul celor ale cetăţenilor din statele membre ale Uniunii. În al treilea rând, la nivel european se înregistrează o prăpastie între europarlamentari şi cetăţeni, numele celor dintâi nefiind, nici măcar cunoscute cetăţenilor.

Art. 38 al Legii de revizuire a Constituţiei României, din anul 2003, prevede că "cetăţenii români au dreptul de a alege şi de a fi aleşi în Parlamentul European". Dar, aşa cum am afirmat mai sus, câţi dintre cetăţenii români vor exercita acest drept? Câţi dintre ei ştiu că, de fapt, Parlamentul European reprezintă singura instituţie din cadrul Uniunii Europene în care membrii sunt aleşi direct de către cetăţenii statelor membre, şi că, în consecinţă, îi reprezintă pe aceştia? Sau câţi ştiu că Parlamentul European şi-a sporit continuu puterea şi influenţa prin intermediul tratatelor, că exercită control politic asupra celorlalte instituţii europene, sau că, prin puterea sa legislativă, diferitele domenii ale vieţii cetăţenilor Uniunii sunt influenţate? Şi nu în ultimul rând, câţi dintre cetăţenii români ştiu că reprezentanţii pe care îi vor alege în 2007 vor contribui, la rândul lor, la definirea viziunii politice a Europei?

Consider că cel puţin pentru aceste argumente, pentru faptul că Parlamentul European dă, prin urmare, Uniunii, una dintre caracteristicile democraţiei liberale, aceea de a avea un corp parlamentar, ar trebui depuse toate eforturile pentru ca, la alegerile din 2007, cetăţeanul român să fie un cetăţean informat şi responsabil şi la nivel european, iar prin numărul celor prezenţi la urne, cei care vor fi aleşi să se bucure de legitimitate. Este un vot pe care cetăţeanul îl dă pentru a fi reprezentat la nivelul Uniunii Europene, dar pentru care trebuie educat să aştepte, să fie ascultat, consultat şi implicat, de cei pe care i-a desemnat, în formularea agendei europene.

Şi, poate, aceste alegeri vor deveni în cele din urmă şi un mijloc prin care se va produce reformarea clasei politice româneşti, prin realizarea unei autentice deschideri faţă de dorinţele şi preferinţele cetăţenilor, aducând astfel omul politic foarte aproape de cetăţean, prin creşterea capacităţii acestuia de a identifica căile dezirabile pentru schimbarea socială şi morală, şi nu în ultimul rând, de a genera realizarea consensului la nivelul opiniei publice.