Parliamentary debates

Domnul Florin Aurelian Popescu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Legea de înfiinţare a Agenţiei Naţionale de Integritate, în forma propusă de Guvern, avea menirea de a proiecta conturul convertibilităţii încrederii cetăţenilor în valorile fundamentale ale unei societăţi spre care, o spunem cu toţii, tindem. Numai că, din păcate, limbajul consecvenţei este tot mai străin politicianului român, care, în loc sa depăşească ideea de om "doar al timpului său", cum îl numeşte Ruprecht - fatalist, naiv şi temător - şi să fie un vizionar, nu face altceva decât sa strice echilibrul dintre viaţă şi conştiinţă.

Ştim cu toţii că, în ultimă instanţă, votul este identitatea noastră. Ca atare, nu înţeleg de ce, în locul unor atitudini faste si ferme, voinţa multora se exteriorizează aplatizată de presupunerile amendamentelor din Comisia juridică, alterând speranţele pe care alegătorii şi le-au pus în noi. Proiectul de lege, în forma propusă de doamna ministru Monica Macovei, ar fi dus la o clară, cristalină, rezolvare a oricăror situaţii reclamate de necesitatea impunerii unui astfel de act legislativ, ar fi însemnat o reconsiderare a voinţei clasei politice, o întreţinere a "mersului stabilităţii". Numai că, din câte am constatat, cronologia oricărui proiect sfârşeşte prin apărarea propriilor interese (care a devenit sistemică), fără nici o şansă dată perspectivei unor noi deschideri. Şi de această dată, judecata din urmă a votului a facut din lumea noastră, a parlamentarilor, o lume "întoarsa", dovedind, încă o dată, că drogul omului politic este inconsecvenţa.

În ceea ce priveşte sumarele bilanţuri ale unei astfel de atitudini, acestea nu sunt altceva decât preludiul unui nou ciclu de umilinţe, pe care, o spun cu toata temerea, o va plăti, din ce în ce mai scump, societatea românească. Şi toate acestea, împotriva sarcinii, aş putea spune "religioasă", cu care am fost învestiţi de către cetăţenii comunităţilor cărora le aparţinem.

În ceea ce mă priveşte, le voi rămâne fidel, neacceptând să-mi viciez gândirea cu atât de comuna filosofie a jumătăţilor de măsură, care, din păcate, domină viaţa noastră politică, pe care o consider cel puţin caducă.