Parliamentary debates

Domnul Florin Ţurcanu:

Declaraţie politică intitulată "Principalele disfuncţionalităţi ale agriculturii judeţului Botoşani".

Într-o ţară cu o tradiţie agrară, traversăm o perioadă în care producţia agricolă şi zootehnică sunt de "import" " Legumele, fructele şi carnea provin în proporţie de aproximativ 65% din ţările UE şi nu numai.

Vă expun în rândurile ce urmează o serie de probleme cu care se confruntă judeţul Botoşani, unul dintre judeţele cu potenţial agrar şi zootehnic, precum şi o serie de soluţii care ar putea diminua importul produselor agricole şi zootehnice.

În ceea ce priveşte sectorul vegetal, problemele stringente sunt:

• în fiecare an, o suprafaţă de 35 - 40% din cele peste 291 mii ha. teren arabil nu se lucrează;
• aproximativ 30% din aceasta suprafaţă se lucrează fără a se respecta tehnologiile de producţie aplicate în ţările U.E.;
• încărcătura pe tractor este mult supradimensionată, ajungând de la 5 până la 8 ori - încărcătura normală este de 50 - 60 ha. pe tractor de 65 - 90 C.P.;
• parcul de combine este învechit şi nu asigură recoltarea în termen a producţiilor realizate;
• aproximativ 90% din parcul de tractoare şi utilaje agricole are durată de exploatare expirată, fiind deci învechit şi cu consum de motorină aproape dublu faţă de cel utilizat de agricultorul din U.E.;
• fiabilitatea este net inferioară, iar sectorul de servicii care să deservească reparaţiile este aproape inexistent în 80% din comunele judeţului;
• inexistenţa depozitelor de cereale specializate la nivelul grupurilor de producători.

Lipsa mijloacelor financiare şi imposibilitatea agricultorului de a apela la creditul agricol sunt factorii care agravează cele arătate mai sus şi deci, fac ca decalajul între agricultorul din UE şi cel din judeţul nostru să se accentueze.

În sectorul zootehnic, principalele probleme ale judeţului Botoşani sunt:

• o foarte slabă mediatizare a normelor sanitar-veterinare şi de mediu, coroborate cu fermitatea cu care se efectuează actul de control de către inspectorii acestor instituţii şi de măsurile dispuse, care sunt mult mai dure decât în multe ţări din UE, în care mediatizarea şi toleranţa încurajează agricultorul, în scopul integrării în norme şi a sporirii producţiei;
• dezinteresul specialiştilor de la mediu privind încercările agricultorilor de a întocmi proiecte cu finanţare europeană ;
• dispersia efectivelor de animale atât ca număr, cât ca şi specii în gospodăria agricultorului, lipsa asociaţiilor de producători din acest domeniu şi lipsa pieţelor specializate;
• lipsa firmelor de industrializare a principalelor produse agricole - lapte, carne, miere de albine etc., constituite la nivelul grupurilor de producători pentru a preîntîmpina concurenţa constituită prin firmele de tip "monopol" care impun preţurile producătorului agricol.

Viticultura, pomicultura, ca şi cultivarea legumelor în câmp sau spaţii protejate sunt aproape inexistente în judeţ, în exploataţii intensive, ele practicându-se mai mult în gospodăriile de subzistenţă a cetăţenilor din mediul rural.

Din aceste motive s-au închis, pentru nerespectarea normelor sanitar-veterinare şi de mediu, în special în perioada 2002 - 2004, aproximativ 110 exploataţii de industrializare a laptelui şi 90 de industrializare a cărnii, în loc ca acestea să se transforme în grupuri de producători şi ulterior să se retehnologizeze într-un anume interval de timp.

Pentru remedierea acestor neajunsuri şi apropierea producătorului român de modul de lucru şi tehnologiile celui din ţările UE, care este adevăratul nostru concurent pe piaţa produselor agricole, sunt imperios necesare câteva măsuri urgente, din care enumerăm:

1. Stabilirea prin acte normative a exploataţiei optime, care să ţină cont de condiţiile de relief, şi nu unitare, aşa cum sunt în prezent, de avantajele şi dezavantajele poziţiei geografice şi de bonitatea terenurilor.
2. Remedierea legislaţiei privind impozitul pe teren şi venitul agricol, în funcţie de factorii enumeraţi la punctul 1, cu alocarea unei părţi din acesta fermelor care au dimensiunea optimă. În acest fel, şi concentrarea terenurilor se va face mult mai uşor.
3. Dotarea ONG-urilor şi asociaţiilor profesionale, din fondurile MADR, cu laboratoare de certificare a calităţii produselor vegetale şi zootehnice, după obiectul de activitate al acestora.
4. Emiterea de acte normative care să permită procurarea de maşini agricole, tractoare şi combine, cu finanţarea a 50 % din bugetul MADR, producătorilor asociaţi, organizaţi în grupul de producători sau cooperative care depăşesc minim 30 de agricultori înscrişi în Registrul Fermei.
5. Subvenţionarea dobânzii la creditul agricol pentru producţie şi investiţii cu 70% din bugetul MADR, concomitent cu majorarea plafoanelor la dispoziţia fermierilor - într-o primă fază pentru cei care conduc exploataţii agricole optime.

Un motiv plauzibil pentru propunerea de la punctul 5 este viteza de rotaţie a mijloacelor circulante în agricultură, care este de aproximativ 360 zile, faţă de comerţ, care este de minim 30 zile, pe de o parte, şi practica din foarte multe ţări, pe de altă parte.