Parliamentary debates

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

"În războiul împotriva românilor, puterea încearcă prin orice mijloace să anihileze posibilităţile acestora să-şi apere drepturile câştigate"

Evenimentele politice din ultimele zile demonstrează fără echivoc că principalul partid aflat la guvernare şi preşedintele Traian Băsescu au declarat război românilor. Aceloraşi români pe care i-a minţit cu neruşinare în campanile electorale din 2008 şi 2009.

Niciunde în Europa, în state cu probleme mai mari sau mai mici generate de criza economică, nu s-a tăiat un leu din pensii. Că s-au îngheţat pe o perioadă de şase luni sau un an, este cu totul altceva. În niciun stat din Europa nu s-au operat tăieri de 25% din salarii. Doar în câteva state s-au redus cu 5 procente, s-au suspendat salariile suplimentare (al 13-a şi al 14-a, acolo unde se acordau), sau s-au îngheţat pe o perioadă determinată. Nu cred că mai are rost însă să comparăm pensiile şi salariile bugetarilor din România cu cele din alte state afectate de criză. Ca să dau doar exemplul Greciei - prezentat de guvernanţi ca un bau-bau pentru români -, aici salariul minim pe economie este în jur de 750 de euro. Şi Grecia nu este o ţară scumpă în ceea ce priveşte necesităţile curente ale cetăţeanului.

Dar nu aceste aspecte sunt cele mai grave. De mai bine de două luni de zile, PNL (şi nu numai) a propus măsuri alternative tăierilor din pensii şi salarii, şi totodată măsuri concrete de reformă. Nu doar că tandemul Boc-Băsescu (sau invers) a ignorat toate măsurile propuse de PNL, dar încearcă prin orice mijloace să împiedice şi dreptul democratic şi constituţional al opoziţiei de a ataca aberantele legi ale Guvernului prin intermediul moţiunii de cenzură.

La mijlocul săptămânii trecute, Traian Băsescu, urmat imediat de liderii PDL, au anunţat că jurisprudenţa Curţii Constituţionale prevede dezbaterea moţiunii de cenzură la trei zile de la prezentarea ei. Au fost invocate şi două decizii ale Curţii Constituţionale, 233/1999 şi 89/2010.

Am studiat cele două decizii ale CCR invocate de Traian Băsescu şi am ajuns la concluzia că nu au absolut nicio legătură cu subiectul aflat în litigiu, şi anume termenul de dezbatere al unei moţiuni de cenzură. Ambele decizii au un numitor comun. Ele se referă concret la termenul de sesizare (de către parlamentari) a Curţii Constituţionale privind două acte normative. Concret, în 1999, parlamentari ai opoziţiei de atunci, PUNR şi PRM, şi, în 2010, parlamentari ai PNL au sesizat Curtea Constituţională privind Legea 188/1999 (statutul funcţionarului public), adoptată prin asumarea răspunderii guvernului, respectiv, în 2010, Legea de abilitare a guvernului de a emite ordonanţe. În ambele situaţii, modul de adoptare a legilor a intrat în categoria procedurii de urgenţă. Conform regulamentelor în vigoare, sesizarea CCR când este vorba de legi adoptate în procedură de urgenţă este de 2 zile În ambele cazuri, opoziţia a sesizat Curtea în a treia zi de la adoptare, motiv pentru care judecătorii au respins sesizările ca fiind inadmisibile.

În dispozitivele CCR se explică faptul că autorii sesizărilor au depăşit termenul, menţionând modul de calcul, arătând că de fapt 2 zile nu înseamnă 48 de ore, ci mai puţin. Asta a fost totul, nu a existat nicio menţiune sau referire legată de numărul de zile dintre prezentarea şi dezbaterea unei moţiuni de cenzură. Doar în Decizia 233/1999 apare sintagma "moţiune de cenzură", în punctul de vedere al secretarului general al Camerei arătându-se că parlamentarii opoziţiei nu au utilizat - în cele trei zile prevăzute de lege - acest instrument democratic de atac, după asumarea răspunderii Guvernului.

Deci ne-am aflat sau încă ne aflăm (nu ştiu la această oră ce conduită vor avea parlamentarii PDL sau primul ministru) în faţa unei diversiuni a puterii. Numai că, de această dată, cei vizaţi de această diversiune nu sunt doar parlamentarii opoziţiei. Principalii vizaţi sunt românii, mai ales acei români care vor avea de suferit în urma amputărilor din salarii şi pensii. Aceştia aveau în noi, cei din opoziţie, un ultim apărător al drepturilor lor. S-a încercat însă şi se încearcă, prin diversiuni fără limite, ca aceşti apărători să fie anihilaţi. Şi prin grosolanele încălcări ale regulamentelor şi a Constituţiei mă refer la şedinţa de plen din noapte de luni spre marţi, se încearcă şi anihilarea celei din urmă soluţii de a-i apăra pe români, o judecată corectă a legilor asumate de Guvern la Curtea Constituţională.

Nu noi, cei din PNL, îi vom judeca pe cei care au declarat război românilor şi încearcă prin orice mijloace să le taie şi mijloacele de apărare. Românii care vor suferi din cauza incompetenţei şi a relei credinţe a guvernanţilor, vor fi judecătorii.