Parliamentary debates

Domnul Codrin Ştefănescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

"O Românie curată înseamnă şi o Românie fără violenţă".

Violenţa în familie este astăzi, unul dintre fenomenele care, prin gravitatea, amploarea şi consecinţele sale, poate fi foarte bine comparat cu cel al consumului de droguri, al vânzărilor de copii sau al prostituţiei.

Nu trebuie ignorat, stimaţi colegi, un fenomen cu care se confruntă zilnic mii sau chiar sute de mii de femei şi care afectează în mod dezastruos nu numai individual, ci şi familia sau o întreagă comunitate. Este absolut inimaginabil, cum aflăm, în fiecare zi, prin scrisorile, petiţiile sau plângerile acestor femei primite la Comisia pentru cercetarea abuzurilor, la Guvern, chiar şi la sediile noastre de partid, de adevărate maltratări, umilinţe, grave abuzuri fizice şi psihice la care au fost supuse fiice, soţii sau mame.

În analizarea cauzelor violenţei în familie, s-a obişnuit ca vina să fie aruncată dintr-o parte în alta, sau, în cel mai bun caz, împărţită, fărâmiţată în aşa fel încât răspunderea nu mai aparţinea în final, nimănui.

La ce mai folosesc centrele de tratament şi adăposturile pentru femeile cu astfel de probleme, deschise de către Guvernul actual în toată ţara, dacă noi, parlamentarii, nu acordăm atenţia cuvenită solicitărilor venite în judeţe de la diferite ONG care au ca obiect de activitate combaterea violenţei în familie?

Vina ne aparţine în întregime, stimaţi colegi parlamentari, din opoziţie sau nu, pentru că avem posibilitatea, mijloacele, puterea şi forţa să punem în aplicare programe de combatere şi prevenire a fenomenului, dar nu acţionăm proporţional cu gravitatea acestuia.

Stimaţi colegi,

Consider că este momentul să ne implicăm prin toate mijloacele legale de care dispunem, să colaborăm la modul cât mai serios şi eficient posibil, cu toate instituţiile abilitate, pentru a contracara această maladie a societăţii, ale cărei efecte, în plan fizic şi mai ales psihic, depăşesc cu mult imaginaţia oricărui individ.

În acest sens, se impun cu necesitate organizarea de forumuri, seminarii şi dezbateri publice, editarea de broşuri, cursuri de pregătire a personalului specializat în tratarea cauzelor, atât în plan fizic, cât şi psihic, atât pentru informarea publicului, cât şi pentru formarea unui spirit civic şi crearea unei educaţii familiale sănătoase.

Asistăm, de ceva vreme, la o intensificare fără precedent a violenţei domestice, fără să ne dăm seama că ea este nu numai cauză a anumitor conjuncturi, dar, mai ales, sursă imediată pentru declanşarea şi dezvoltarea altor fenomene grave ale societăţii româneşti, multe dintre ele generând în infracţionalitate: copii care fug de acasă şi ajung pe străzi sau în mâinile traficanţilor de carne vie, prostituţie, vagabondaj. Trebuie menţionat însă aspectul, poate cel mai dureros al acestui fenomen, şi anume efectele inevitabile, pe termen lung, chiar pentru toată viaţa, care se răsfrâng asupra femeilor abuzate: traumele psihice care desfiinţează, practic, latura umană a acestora.

În acest sens, este în mod cu totul greşit culpabilizată mass-media, pentru că ar prezenta constant, la un nivel cât se poate de realist, de altfel, uneori chiar înfricoşător, filme cu tente violente sau consecinţele violenţei în familie, cazuri, mărturii, declaraţii ale unor femei care au avut curajul să se destăinuie. Prezentarea lor nu face altceva decât să conştientizeze publicul asupra gravităţii fenomenului.

În altă ordine de idei, este o realitate tristă faptul că multe dintre persoanele supuse acestui regim de viaţă refuză să ceară sprijin în rezolvarea problemelor cu care se confruntă, din varii motive, însă acest lucru ne face să ne punem întrebarea: oare care este adevărata amploare a violenţei în familie în România, dacă cifrele cunoscute, oficiale, sunt, oricum, alarmante?!