Parliamentary debates

Domnul Ioan Miclea:

"Trocul româno-maghiar, un târg păgubos pentru România"

Cu surle şi trâmbiţe, cu discursiuni festiviste, dar şi cu huiduieli, s-a redezvelit, duminică, 25 aprilie 2004, statuia celor 13 generali criminali habsburgi, la Arad.

Sub egida aşa-zisei "reconcilieri" româno-maghiare, guvernanţii noştri au cedat presiunilor UDMR şi au dispus reinstalarea zisei statui în Piaţa Pompierilor din Arad.

Partidul meu nu a fost şi nu este împotriva reconcilierii româno-maghiare, chiar şi după modelul franco-german, dar este împotriva jignirii şi batjocuririi simţămintelor milioanelor de români transilvăneni care s-au împotrivit acestei reamplasări, pentru motivul că cei 13 generali habsburgi pe care îi simbolizează această statuie sunt călăii a 40.000 de oameni, omorâţi la 1948 pentru singurul motiv că erau români.

Ştiam că PSD va ceda insistenţelor UDMR în această chestiune, dar tot aşa de bine ştiam că zisa "reconciliere" este doar un bluf, o minciună sfruntată. În cadrul unei reconcilieri fiecărei părţi trebuie să i se satisfacă o anume cerere, să i se repare o anumită nedreptate.

Maghiarii au impus PSD reamplasarea unei statui care de fapt nu-i reprezintă. Zece din cei treisprezece generali criminali erau austrieci, iar ceilalţi trei, care se spune că erau maghiari, nu prea ştiau limba maghiară.

Singurul scop al UDMR în această problemă a fost acela de a ne reaminti nouă, românilor, că am fost învinşi, că am fost aduşi la tăcere.

PSD-ul, în schimb, nu a cerut nimic. Aveau oare ce să ceară? Desigur. Dacă nu altceva, măcar scuze de la românii care nu doresc reamplasarea statuii celor 13 generali, care au ucis 40.000 de români şi au şters de pe suprafaţa pământului 300 de sate româneşti. Apoi, poate că partea maghiară ar fi trebuit să-şi ceară iertare pentru cei 500 de ani în care a ţinut în robie pe românii transilvăneni, considerându-i o naţiune tolerată, refuzându-le orice drept civic şi politic. Nu în ultimul rând, partea maghiară trebuia să facă un gest de complezenţă şi să cedeze Statului Român moştenirea Gojdu, la care prin lege suntem îndreptăţiţi.

Ce am obţinut, în această aşa-zisă reconciliere: o plăcuţă pusă pe una din casele Gojdu din Budapesta, plăcuţă instalată în cel mai deplin anonimat, fără nici o participare oficială. Această plăcuţă nu obliga statul maghiar la nimic. Deci nu am obţinut nimic. Ba da, totuşi am obţinut ceva: multă umilinţă, durere şi batjocură.

Dacă aţi urmărit discursurile de la Arad, aţi remarcat satisfacţia cu care doamna vicepreşedinte al Parlamentului maghiar declara că urmările Trianonului vor fi şterse odată cu intrarea României în UE, când vor dispare graniţele şi se vor restabili drepturile milenare.

La Cluj-Napoca, UDMR şantajează din nou PSD-ul. Deşi li s-a cerut insistent să sprijine candidatul PSD la Primăria Clujului, UDMR şi-a desemnat un candidat propriu şi promite sprijinirea PSD doar în turul doi şi aceasta dacă:

• se vor înfiinţa, în cadrul Universităţii Babeş-Bolyai, două facultăţi independente cu limba de predare limba maghiară. În felul acesta, s-ar face primul pas spre înfiinţarea unei Universităţi maghiare de stat, deşi întregul senat universitar clujan se opune acestui lucru;
• se vor instala plăcuţe trilingve cu denumirea municipiului la intrări, cu toate că nu sunt îndeplinite condiţiile legale în acest sens;
• se vor desfiinţa toate panourile instalate de actualul primar în oraş, panouri care, printre altele, amintesc cetăţenilor că, în România, limba oficială este limba română;
• să i se dea UDMR postul de director al serviciului de cadastru. Prin acest lucru, se urmăreşte îndeplinirea unui deziderat mai vechi al ungurilor, şi anume cucerirea Transilvaniei prin cumpărarea de terenuri de către etnicii maghiari, lucru pe care mai mulţi oficiali maghiari de la Budapesta l-au amintit concetăţenilor noştri minoritari, cu ocazia vizitelor pe care le-au făcut în Transilvania.

Eu cred că Dumnezeu nu ne va părăsi chiar de tot şi aceste vise revanşarde şi nu se vor înfăptui.

Nu ne ajunge blestemul Arad, mai vrem şi blestemul Cluj-Napoca?

Am cerut domnului prim-ministru, în două interpelări pe care i le-am adresat în acest an, că în cazul în care va ceda şantajului UDMR şi va aproba reinstalarea statuii celor 13 generali criminali, în compensaţie să construiască, în acest aşa-zis parc al "reconcilierii" un memorial închinat victimelor celor 13 generali, adică celor 40.000 de români ucişi de către aceştia. Din păcate, la această interpelare, nici măcar nu mi s-a răspuns.

În schimb, se va construi, în acel "parc", un arc de triumf cu efigiile conducătorilor români ai Revoluţiei de la 1848.

Nu se putea un gest de o mare ruşine decât aceasta. Ce legătură are Avram Iancu, de exemplu, care şi-a închinat întreaga viaţă eliberării românilor de sub robia maghiară, cu cei treisprezece criminali habsburgi, care i-au măcelărit pe cei 40.000 de conaţionali? Nu are nici o legătură sau poate are. Acel arc de triumf este închinat triumfului crimei împotriva patriotismului.

De acum, până când sperăm de la Dumnezeu vremuri mai bune şi conducători mai luminaţi, nu ne rămâne decât să depunem, în fiecare an, în ziua de 15 martie, o cunună de flori şi să aprindem o lumânare, pentru ca sufletul răscolit şi memoria întinată a celor 40.000 de români morţi la 1848 de sabia străină să-şi găsească odihna şi pacea.

Vă mulţumesc.