Parliamentary debates

Domnul Mircea Costache:

Declaraţie politică intitulată:

"Statul minimal sau statul zero?"

Indiferent sub ce fraze şi retorici politicianiste se ascund cârmuitorii de după 1989, realitatea crudă ne arată că Ţara a fost supusă celui mai înverşunat atac banditesc din Istorie: deposedarea de proprietăţi, de resurse, de avuţia naţională. De la fabrici, la uzine şi combinate care au luat, în mare parte, drumul străinătăţii, sub forma exportului de fier vechi, scutind efortul altora de a mai importa minereuri, până la oferirea pe tavă aventurierilor, sosiţi din cele patru zări, a masei lemnoase, a rezervelor de petrol, de aur şi uraniu, a terenurilor agricole şi de vânătoare, a bazelor de odihnă şi tratament, într-un cuvânt TOTUL.

Şi toate acestea au fost decise de conducători, în numele poporului. Adică poporul a vrut să-şi vândă fabricile de ciment străinilor care acum exportă cu 24 dolari/tona în ţările lor, în timp ce la noi, în România, unde li s-au vândut şi munţii de calcar pentru a avea materie primă, comercializează cimentul cu 90 dolari/tona. Şi tot poporul, cică, a vrut să-şi distrugă cooperativele de producţie, IAS-urile, SMA-urile, pădurile. Prin anul 2001, şeful statului spunea la TV5 că după 1989 ţăranii au dorit să-şi demoleze CAP-urile.

Cei care au încercat să stăvilească elanul distructiv al campionilor decimării avuţiei noastre au sfârşit în apele Oltului, ori au monument în curtea fabricii, precum liderul sindical Virgil Săhleanu, ucis la comandă de cei obstrucţionaţi în procesul de aşa-zisă privatizare a TEPRO Iaşi. Vor citi copiii în cartea de istorie despre adevăraţii eroi naţionali ai acestor vremuri de disoluţie a statului şi de agonie a maselor. S-au perindat la conducere, sub denumiri înşelătoare, toţi duşmanii înverşunaţi ai României şi ai românismului. Indiferent ce steag au arborat, ţinta lor a fost comună: subminarea puterii Statului Naţional Român, până la disoluţia totală. Cei aleşi la ultimul scrutin, în noiembrie 2004, sunt partizanii declaraţi ai teoriei statului minimal. Nici eu nu sunt un etatist, dar observ cum statul minimal, devenit statul zero, nu poate face azi nimic pentru oamenii loviţi de dezastre. Dacă el nu mai câştigă din petrol, că lumea petrolului e susţinută de buget, de cârca publică, prin scutiri de datorii (vezi cazul Petromidia, iertată de 22.000 de miliarde, echivalentul a 603 milioane dolari), nici din apele minerale, din nimic, atunci cu ce să intervină ? Cu vizite formale ale unor filfizoni, cu coloana oficială cu girofaruri, cu îmbrobodeli populiste, cum s-a întâmplat sâmbătă, 21 mai, când primul-ministru a vizitat localităţile Siriu şi Nehoiu din judeţul Buzău ? Să vină să îndiguiască şi să reconstruiască locuinţele ce s-au pornit la vale, alde Mittal (care vinde tablă groasă, de la Galaţi, cu 500 dolari/tona, în China, şi cu 620 dolari/tona, în România), alde Verestoy (care vinde ape minerale şi exportă lemn), alde Hayssam (bun la toate, de la vamă la produse electronice şi de la lemn la automobile), că la ei sunt, azi, averile, în timp ce statul nu prea mai are nimic, deşi toţi cer sprijin de la Stat, pentru pensii, burse, locuri de muncă etc. Păi, statul minimal, devenit prin jaf statul zero, cu ce să mai poată interveni pentru protecţia vieţii cetăţenilor lui, cu cele 10 miliarde deblocate acum de guvern pentru cele 7 judeţe afectate de calamităţi ?

Şi toate astea, în numele poporului... care, cică, votează conştient, viitorul său de aur, că aşa i s-a spus la televizor... Vorba cronicarului: "Oh, oh, vai di Ţarî, pe ce mâini a încăput!"