Parliamentary debates

Domnul Tudor Mohora:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Intervenţia mea de astăzi se referă la tema: "Bunăstarea şi puterea de cumpărare a românilor nu reprezintă o prioritate pentru Guvernul Tăriceanu "

Până în prezent, Guvernul condus de premierul Tăriceanu nu a acordat o atenţie notabilă pentru o analiză de fond a evoluţiei bunăstării cetăţenilor, respectiv a puterii lor de cumpărare, a nivelului lor de trai sau a calităţii vieţii.

Cu tot respectul, doresc să amintesc premierului Tăriceanu că nivelul de trai reprezintă pentru imensa majoritate a populaţiei principala frământare de zi cu zi iar aprecierea unei guvernări, indiferent de culoarea sa politică, este strâns legată de rezultatele obţinute în acest domeniu. De aceea, articolul 47, alin. 1, din Constituţia României care prevede că "Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent", s-ar impune să se afle mereu în conştiinţa şi la baza fundamentării deciziilor factorilor politici.

Amintesc cu această ocazie că, în cursul sesiunii parlamentare anterioare, în mai multe declaraţii politice şi într-o interpelare adresată primului ministru Tăriceanu am atras atenţia cu privire la unele aspecte negative ale evoluţiei nivelului de trai şi asupra necesităţii dezbaterii acestei probleme în Camera Deputaţilor. Din păcate, nu am primit nici un fel de răspuns la aceste demersuri.

Am convingerea însă că după 9 luni de la instalare, Guvernul Tăriceanu ar trebui să raporteze cu răspundere şi cu obiectivitate, rezultatele pe care le-a determinat în domeniul nivelului de trai.

Totodată, ar fi binevenită recitirea, cu atenţia cuvenită, din partea membrilor Guvernului, a prevederilor " Programului de guvernare 2005 - 2008" după care să prezinte o analiză temeinică a modului de realizare sau mai precis a nerealizării prevederilor acestora.

În Programul de guvernare 2005-2008 se prevede îmbunătăţirea standardului de viaţă pentru persoanele vârstnice, în principal prin recalcularea tuturor pensiilor aflate în plată, urmând ca acestea să fie ulterior indexate cu indicele de creştere a preţurilor de consum, astfel încât să fie acoperită 100% creşterea preţurilor. De asemenea, se prevede că pensiile vor creşte în termeni reali cu aproximativ 30% până în anul 2008, astfel încât pensionarii să beneficieze de avantajele creşterii economice.

Până în prezent s-au recalculat şi s-au pus în plată în 3 etape cca 2,5 milioane dosare de pensii iar ultima etapă se va încheia până la finele anului, ceea ce reprezintă un efort important. Rezultatele obţinute arată însă, că numai cca. un sfert din numărul total de dosare de pensii recalculate au beneficiat de creşteri şi foarte puţine de creşteri notabile.

Totodată, cu toate că în luna iulie a.c. pensia medie de asigurări sociale de stat a crescut cu 6,5% faţă de decembrie 2004, creşterea pensiei reale a fost de numai 1,3%, datorită ratei inflaţiei care în această perioadă a fost de 5,1%. S-au anihilat astfel, în cea mai mare parte, efectele recalculării pensiilor din primele două etape ale acesteia.

În aceste condiţii, prevederile din Programul de guvernare de creştere cu 30% în termeni reali a pensiilor până în anul 2008 rămân o simplă declaraţie, în lipsa unei fundamentări credibile a modului de realizare a acestui obiectiv, având în vedere şi avalanşa de scumpiri prezente şi viitoare la produse de bază şi servicii sau majorările de taxe şi impozite. Menţinerea acestor tendinţe ar putea conduce la anihilarea creşterii nesemnificative a pensiei realeînregistrată în luna iulie a.c., transformând-o, de fapt, într-o reducere reală,respectiv într-o accentuare a sărăcirii pensionarilor.

De altfel, dacă se compară nivelului pensiei medii din iulie a.c., care a fost de 2.680.000 lei, cu calculele unor specialişti privind minimul de trai decent (pragul de sărăcie) pentru un pensionar în mediul urban şi care reprezintă în aceeaşi lună 4.245.000 lei, rezultă că pensia medie actuală acoperă mai puţin de două treimi din cerinţele unui trai minim decent.

Ţinând seama de aceste aspecte, se impun măsuri hotărâte din partea Guvernului României pentru majorarea reală, peste rata inflaţiei, a tuturor pensiilor.

În domeniul politicii veniturilor în Programul de guvernare 2005-2008, prevederile se referă, în principal, la creşterea salariului mediu brut pe economie cu aproximativ 60% în perioada 2005-2008, urmând ca salariul minim brut pe economie să aibă cel puţin dinamica de creştere a salariului mediu brut pe economie.

Cu toate majorările de salarii puse în aplicare în diverse ramuri de activitate, în luna iulie a.c. câştigul salarial mediu net pe economie a fost de 7.300.000 lei, fiind în creştere cu 6,2% faţă de decembrie 2004. Întrucât însă în perioada respectivă rata inflaţiei a fost de 5,1%, salariul real pe economie a sporit numai cu 1% iar creşterile de preţuri, impozite şi taxe în lunile următoare vor avea un impact negativ asupra puterii de cumpărare a salariilor nominale. Această situaţie evidenţiază că faţă de prevederile Programului de guvernare, rămâne deschisă problema creşterii cu 60% a salariului mediu brut pe economie până în 2008, pentru care Guvernul României ar trebui să prezinte argumentele şi fundamentările corespunzătoare.

În ce priveşte salariul minim brut pe ţară, de 3.100.000 lei în iulie a.c., acesta reprezintă 88 euro şi se situează la cel mai redus nivel faţă de ţările membre ale Uniunii Europene şi la mare distanţă faţă de Belgia (1210 euro), Franţa (1197 euro), şi chiar faţă de Ungaria (232 euro) sau Polonia (205 euro). Din păcate, observăm o deteriorare accentuată a acestuia în decursul timpului. Dacă raportul salariului minim faţă de câştigul mediu brut pe economie era de 58,6% în octombrie 1990, el a ajuns 32,4% în iulie 2005.

Potrivit prevederilor Cartei Sociale a Europei, salariul minim trebuie să reprezinte între 40% şi 60% din salariul mediu brut pe economie, ceea ce ar conduce la limite între 3.800.000 şi 5.700.000 lei, dacă se ţine seama de nivelul salariului mediu brut pe economie realizat in luna iulie a.c., de 9.570.000 lei. De altfel, potrivit calculelor efectuate de unii specialişti, minimul de trai decent (pragul de sărăcie) pentru o persoană adultă activă din mediul urban în iulie a.c. este de cca. 5.370.000 lei, ceea ce se apropie de limita maximă prevăzută de Carta Socială a Europei.

Creşterea salariului minim cu cel puţin 60% până în anul 2008 faţă de 2004, prevăzută în Programul de guvernare, se referă la valoarea nominală a acestuia. Dacă se ţine seama de rata inflaţiei prevăzută pentru perioada respectivă de cca. 21,5% creşterea reală a salariului minim ar fi însă de numai 31,7%, ceea ce înseamnă 3.688.000 lei şi ar reprezenta numai 28,8% faţă de nivelul salariului mediu brut pe economie , mult sub prevederile Cartei Sociale a Europei şi sub proporţia realizată în prezent. În felul acesta, salariul minim reprezintă încă o problemă insuficient fundamentată în Programul de guvernare şi care reflectă o lipsă de interes faţă de situaţia păturilor sărace ale populaţiei.

Ca urmare, se impun măsuri pentru majorarea salariului minim brut pe ţară, în aşa fel încât să se acopere creşterile de preţuri la produsele şi serviciile care compun coşul zilnic, asigurându-se totodată, apropierea de normele europene şi includerea noului nivel al salariului minim, convenit cu factorii sociali, în prevederile Bugetului de stat consolidat pe anul 2006.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Cred că o analiză obiectivă a aspectelor şi datelor pe care le-am prezentat ar putea să constituie subiectul unor dezbateri responsabile în cadrul plenului Camerei Deputaţilor şi a comisiilor de specialitate, în scopul găsirii unor măsuri viabile pentru ameliorarea nivelului de trai al cetăţenilor României.

Fără îndoială însă, soluţionarea acestor probleme este strâns legată de concentrarea cu prioritate a eforturilor în direcţia accelerării creşterii economice, respectiv a pib-ului pe locuitor. Fără un astfel de obiectiv, reflectat într-o strategie guvernamentală privind politicile economice, financiare, bugetare şi sociale pe termen mediu, actualizată la zi şi dezbătută în Parlamentul României, orice fel de promisiuni, declaraţii sau angajamente privind creşterea calităţii vieţii devin simple elemente de demagogie politică sau electorală. Parafrazând o sintagmă celebră, trebuie să fim conştienţi că " dacă creştere economică nu e, nimic nu e.