Parliamentary debates

Domnul Petru Călian:

"Cui i-e frică de confiscările averilor ilegale?"

Am citit cu surprindere proiectul de lege iniţiat de Ministerul de Justiţie privind organizarea activităţii de control al averilor şi de verificare a conflictelor de interese şi a incompatibilităţilor. Salut o asemenea iniţiativă a Ministerului de Justiţie, iniţiativă ce îşi propune să elimine existente sau potenţiale conflicte de interese care, pentru a mă referi strict la incompatibilitatea profesiei de avocat, notar, executor sau lichidator cu poziţia de deputat, ar interfera şi periclita procesul legislativ. Principiile declarate ce stau la baza acestui proiect sunt "imparţialitatea, integritatea, transparenţa deciziei şi supremaţia interesului public", principii ale unei democraţii sănătoase şi mature. Deşi consider proiectul binevenit, permiteţi-mi să punctez şi să trag un semnal de alarmă privind două aspecte extrem de grave pe care le implică acest proiect legislativ.

Este vorba, în primul rând, despre o altă încercare de legalizare a furtului şi a activităţilor ilegale la nivel comercial sau fiscal în sensul obţinerii de foloase necuvenite. Astfel, art. 30 din acest proiect legislativ, la punctul 1, sună aşa: "Sumele şi bunurile odobândite nejustificat se impozitează cu dublul cotei prevăzute de lege pentru veniturile din salarii în vigoare la data întocmirii procesului verbal, potrivit Codului Fiscal, cu modificările şi completările ulterioare".

Deşi Partidul Conservator, prin domnul preşedinte Dan Voiculescu, a iniţiat anul trecut un proiect legislativ, prin care să se treacă la bugetul statului, prin confiscare, toate averile dobândite ilicit sau care nu pot fi justificate, "legea Voiculescu" nu a ajuns nici în ziua de azi pe ordinea de zi a Parlamentului. În schimb, au apărut în acest an nu mai puţin de două "iniţiative" de impozitare a furtului. Domnul Sebastian Bodu susţinea impozitarea cu 16% a averilor ilicite, iar acum, Ministerul Justiţiei, dorindu-se mai "drastic", solicită impozitarea acestora cu dublul cotei de impozitare a salariilor. Şi iată că aceste iniţiative sunt în dezbatere, în schimb se încearcă punerea unui văl al tăcerii peste iniţiativa de confiscare a acestor averi. Prezenta situaţie mă face să mă întreb cui îi e frică de legea Voiculescu? De ce nu putem armoniza prevederile legislative din proiectul privind organizarea activităţii de control al averilor şi de verificare a conflictelor de interese şi a compatibilităţilor şi din legea Voiculescu? Cine are interes să facă uitată această lege, agreată de cei care ne-au ales, fapt dovedit prin cele peste 600.000 de semnături strânse de Partidul Conservator în favoarea acestui proiect?

A doua problemă îngrijorătoare pe care o ridică această iniţiativă legislativă este tocmai conflictul de interese pe care îl va determina proiectul, cel puţin în Comisia juridică a Camerei Deputaţilor. Dacă acest proiect de lege va fi supus spre aprobare acestei comisii, toţi deputaţii membri în comisie şi care au ca profesie de bază profesia de avocat, notar, executor judecătoresc sau lichidator, după cum prevede legea, înainte de a-şi manifesta votul, vor fi siliţi să aleagă între poziţia de demnitar public şi profesia proprie. Din start, votul nu va fi imparţial. În lipsa unei legislaţii existente care să prevadă acest conflict de interese, se va ajunge în situaţia în care cei care aleg profesia în defavoarea justiţiei, vor vota pentru respingerea proiectului. Şi n-am ajunge oare în zona în care demnitarii pot influenţa actul de justiţie? Nu s-ar crea premisele unei confruntări între demnitarii din Comisia juridică şi restul Parlamentului, o confruntare din interes personal? Aleşi în comisia juridică tocmai prin prisma profesiei pe care o au, demnitarii care profesează în domeniul avocaturii, notariatului etc. vor ajunge în postura de măr al discordiei.

Deşi proiectul are toate bunele intenţii şi premisele de a-şi atinge scopurile declarative, consider că aceste două aspecte detaliate anterior sunt suficiente pentru a confirma opinia lui Machiavelli, conform căreia drumul spre iad e pavat cu bune intenţii. Consider că ar trebui luate măsuri drastice pentru prevenirea acestui final care ar îngropa această iniţiativă, fundamental pozitivă şi benefică.

Soluţiile consider că ar fi, pe de o parte, modificarea art. 30 punctul 1, în sensul confiscării integrale a averilor ilicite şi nicidecum a impozitării lor; acest articol 30 este un semn că în ţara noastră democraţia este la momentul desluşirii alfabetului şi, în nici un caz, o democraţie matură. Pe de altă parte, aplicarea acestor prevederi să intre în vigoare, în cazul adoptării legii în formatul prezentat de iniţiator, fie din mandatul următor, fie diferenţiat, în funcţie de cauzele sau procesele pe care fiecare dintre deputaţii aflaţi în această categorie de incompatibilităţi le au pe rol în momentul exercitării dreptului de vot.

În încheiere, vreau să mai spun doar că atâta timp cât se pretinde legalitatea mijloacelor folosite în dobândirea averilor, n-ar trebui să existe teama de a supune dezbaterii o lege privind confiscarea averilor ilicite. Pe de altă parte, situarea la limita legalităţii sau în plină ilegalitate, ar trebui să fie în primul rând o problemă de conştiinţă şi ar trebui să auto-impună demisia celui în cauză. Însă aceste aspecte ţin de maturitatea clasei politice, maturitate pe care se pare că n-am atins-o încă.