Parliamentary debates

Domnul Dan Horaţiu Buzatu:

"Remember 13 - 15 iunie"

Conform tuturor sondajelor de opinie, o majoritate covârşitoare a românilor îşi doresc să devenim membri cu drepturi depline ai Uniunii Europene. Legat de această opţiune îmi pun o întrebare retorică: oare dacă Ion Iliescu şi gaşca lui de întârziaţi ai istoriei nu ar fi organizat desfăşurarea evenimentelor din 13 - 15 iunie, România ar fi fost admisă în Casa Europeană ?

Exact acum 16 ani, Bucureştiul a fost gazda unor evenimente care ne-au întors cu zeci de ani în urmă şi ne-au gonit din anticamera Europei. Da, acesta este adevărul. Intervenţia în forţă, mineristo-securisto-fesenisto din 13 - 15 iunie 1990, îi datorăm acum faptul că nu suntem în familia Uniunii Europene, că nu avem încă o reformă instituţională la standarde europene şi o clasă politică modernă.

Ceea ce s-a întâmplat acum 16 ani a reprezentat o reeditare a obiceiurilor bolşevicilor din perioada 1945-1947, când, treptat, treptat au acaparat prin forţă şi hoţie puterea în România. În anii '40, bolşevicii aveau în spate efectivele Armatei Roşii. Acum 16 ani, urmaşii bolşevicilor, feseniştii, au avut (dacă este să ţinem cont de afirmaţiile dizidentului rus Bukovski) OK tacit al Kremlinului.

Din păcate, nici după 16 ani, o mare parte dintre principalii vinovaţi nu au fost traşi la răspundere. Unii se află chiar printre noi, în Parlament. Ion Iliescu, cel care a mulţumit din inimă minerilor, refuză şi astăzi, cu obstinaţie, să recunoască răul făcut de aceştia, de securiştii disimulaţi şi de către agitatorii FSN, unei Capitale care încerca să reintre după 45 de ani în circuitul civilizaţiei europene.

Nici pînă în ziua de astăzi nimeni nu a fost tras la răspundere pentru marile diversiuni de genul maşinilor de făcut dolari falşi, a drogurilor şi a armamentului "găsite" la sediile centrale ale PNL şi PNŢCD. Diversiuni în urma cărora logistica din sediile PNL şi PNŢCD a avut mult de suferit. Nici pînă astăzi nu se cunoaşte numărul morţilor din acea perioadă. Se cunoaşte un singur lucru: cel puţin 50%, dacă nu mai mult, dintre zecile de mii de tineri care au participat la cele mai paşnice dar şi cele mai lungi manifestări de protest din estul Europei au decis să imigreze. Canada, Statele Unite, Suedia, Germania sunt numai câteva din ţările care şi-au îmbogăţit panoplia de intelectuali, adevărate "creiere" din România. "Creiere" care au fost sufletul Pieţei Universităţii.

Cu toată opoziţia de atunci a FSN-ului, istoria nu a putut fi oprită în loc. Demonstraţiile din Piaţa Universităţii aveau două revendicări majore: înfiinţarea unui post de televiziune independent şi aplicarea punctului 8 al Proclamaţiei de la Timişoara. La ora actuală există numeroase televiziuni alternative la cea publică, iar punctul 8 este pe cale să se transforme în Legea lustraţiei. O lege care, ca şi acum 16 ani, nu este agreată de urmaşii FSN-ului.

P.S. Tot în zilele de 13-15 iunie 1990, s-a lansat sloganul "IMGB face ordine". După 16 ani, cuplul de tristă amintire Iliescu-Roman încearcă să-l revitalizeze prin mijloace democratice. Sindicaliştii de la IMGB sunt înlocuiţi cu cei din centrala Meridian şi vor deveni masa de manevră a unui partid de stânga, condus de tandemul mai sus amintit. Cu o săptămână în urmă, Camera Deputaţilor a respins cu o cvasiunanimitate o propunere legislativă care stabilea incompatibilităţi între zona politică şi cea sindicală. Deloc întâmplător.