Parliamentary debates

Domnul Miron Ignat:

"Rata şomajului şi migrarea forţei de muncă"

Şomajul este unul din fenomenele cele mai puţin acceptate, care afectează economia tuturor ţărilor şi în special economia României. Acesta poate fi caracterizat ca o stare negativă a economiei, care afectează o parte din populaţia activă disponibilă prin neasigurarea locurilor de muncă.

Şomajul a devenit o problemă, odată cu dezvoltarea industrială, începând cu a doua jumătate a secolului al XVIII -lea, în perioadele de recesiune, când întreprinderile industriale îşi micşorau producţia şi, ca urmare, eliberau un număr important de muncitori, care deveneau şomeri. Şomerii sunt toţi cei apţi de muncă, dar care nu găsesc de lucru şi care pot fi angajaţi, parţial sau în întregime, numai în anumite momente ale dezvoltării economice. Aceştia reprezintă un surplus de forţă de muncă, în raport cu numărul celor angajaţi, în condiţii de rentabilitate impuse de economia de piaţă.

Cel mai adesea, şomajul contemporan este abordat şi analizat ca un dezechilibru al pieţei muncii la nivel naţional, ca un loc de întâlnire, şi de confruntare între cererea globală şi oferta globală de muncă.

Şomajul apare ca rezultat exclusiv al ofertei de muncă sau de forţa de muncă, cererea nefiind luată în considerare. Cei apţi de muncă şi care sunt totuşi incluşi în forţa de muncă sunt fie bătrâni, fie persoane casnice sau poate fi vorba de indivizi care doresc să lucreze, dar au fost descurajaţi de greutăţile întâmpinate în găsirea unui loc de muncă.

Conform "Biroului Internaţional al Muncii" este şomer orice persoană care are mai mult de 15 ani şi îndeplineşte concomitent următoarele condiţii: este apt de muncă, nu are loc de muncă, este disponibil pentru o muncă salariată şi îşi caută un loc de muncă.

Mulţi oameni care devin şomeri au responsabilităţi familiale şi note de plată, în mod simplu ei nu îşi pot permite să iasă din cadrul forţei de muncă. În schimb, aceştia sunt forţaţi să accepte unele slujbe - orice slujbă - tocmai pentru a-şi întreţine corpul, sufletul şi familia. Rezultatul muncii poate fi o slujbă cu jumătate de normă sau cu normă întreagă, dar foarte prost plătită. Din acest motiv, mulţi şomeri sau persoane care au un loc de muncă prost plătit preferă să plece în alte ţări, deoarece găsesc locuri de muncă mult mai bine plătite decât în România. Din această cauză îşi sacrifică familia pentru a duce un trai mult mai bun şi mai decent în ţară. Persoanele ale căror salarii sunt prea scăzute ca să satisfacă nevoile economice ale familiei lor, vor fi socotite ca fiind cazuri de suferinţă.

Oficial, rata şomajului în România se ridică la 5,2% conform datelor statistice din luna martie 2007, valoare mult mai mică, chiar comparativ cu multe ţări membre ale Uniunii Europene. Însă această cifră "pozitivă" nu include şi forţa de muncă plecată în străinătate în căutarea unui loc de muncă mai bine plătit, şi nici pe acei cărora le-a expirat perioada de şomaj. Această emigrare a forţei de muncă va avea efecte negative atât pe termen scurt, cât şi pe termen lung. În unele localităţi din judeţul Tulcea, precum Slava Rusă, Slava Cercheză, Carcaliu, au rămas doar persoanele în vârstă, numărul copiilor de vârstă şcolară a înregistrat o scădere dramatică. Spre exemplu, în localitatea Slava Rusă, de la începutul anului 2007 nu s-a mai înregistrat nici o căsătorie, iar din punct de vedere al natalităţii s-a înregistrat o singură naştere. Aş menţiona doar câteva efecte negative: în cele mai multe cazuri, copiii celor plecaţi la muncă în străinătate rămân în ţară în grija altor membri ai familiei sau chiar a unor prieteni. Este greu de precizat cât de bine sunt educaţi aceşti copii, ce grijă şi asistenţă primesc. Nu mai menţionez acum impactul psihologic al acestor copii crescuţi fără părinţi în preajmă.

În localităţile rurale din România, responsabilitatea activităţilor gospodăreşti a rămas pe umerii celor în vârstă. Am devenit practic o ţară unde în sate întâlneşti cu precădere doar copii şi oameni în vârstă. Acest aspect este, şi devine în continuare, extrem de periculos, cu repercusiuni pe viitor, pe care nu le putem evalua acum.

De aceea, plecarea forţei de muncă în străinătate contribuie pozitiv la rata şomajului în România, dar trebuie să luăm în considerare efectele sociale şi economice datorate acestei migrări.

Este nevoie de măsuri ferme, care să stimuleze întoarcerea forţei de muncă în ţară, măsuri menite a garanta bunăstarea şi prosperitatea familiilor întregite şi nu dezbinate datorită acestor migrări.

Vă mulţumesc.