Parliamentary debates

Doamna Ionela Bruchental-Pop:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Prevederile articolului 82 din Constituţia României, privind validarea mandatului şi depunerea jurământului, se aplică in integrum şi în privinţa primului-ministru, a miniştrilor şi a celorlalţi membri ai Guvernului, care depun în mod individual în faţa Preşedintelui României jurământul de credinţă cu următorul conţinut: "Jur să-mi dăruiesc toată puterea şi priceperea pentru propăşirea spirituală şi materială a poporului roman, să respect Constituţia şi legile ţării, să apăr democraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, suveranitatea, independenţa, unitatea şi integritatea teritorială a României".

Indiscutabil, conţinutul acestui jurământ este unul extrem de profund şi viabil, fiind necesar a exista şi mai ales a fi depus într-un mod responsabil de către categoriile vizate, în orice ţară cu un regim democratic şi funcţional, fiindcă în caz contrar ne situăm doar la nivelul grotesc al emiterii şi repetării unor truisme plăcute şi reconfortante ca şi percepţie publică, dar hilare pe fond şi lipsite de o aplicabilitate practică.

Desigur, în orice societate democratică, cu principii şi valori comportamentale şi definitorii transpuse cel puţin în plan teoretic, este mai mult decât evidentă şi incontestabilă existenţă unor abordări teoretice diferite şi controversate, faţă de ceea ce înseamnă raportul moralitate versus profitabilitate, prin maniera în care acesta este utilizat de către diferite centre de putere, fie ele şi executive, şi graniţa până la care aceste două concepte antagonice pot coexista în mod decent şi deloc oneros.

Astfel, potrivit uneia dintre prevederile Constituţiei României reflectate anterior în articolul 82, orice guvern, indiferent de compoziţie sau coloratură politică, se obligă practic prin jurământul depus să-şi dăruiască printre altele puterea şi priceperea pentru propăşirea materială a cetăţenilor pe care îi reprezintă şi nu o propăşire individuală a primului ministru şi a membrilor cabinetului, cum se întâmplă de obicei, în mod cutumiar, în unele ţări balcanice aflate într-o permanentă tranziţie morală, ca de exemplu România.

Abordând această chestiune de la sugestivul aforism a lui Nichita Stănescu conform căruia: "Cinstea nu e o vocaţie, cinstea e o opţiune", primul ministru Călin Popescu-Tăriceanu, împreună cu ministrul finanţelor, Varujan Vosganian, aflându-se probabil într-o crasă lipsă de "idei constructive" şi-au manifestat într-o manieră "candidă" opţiunea faţă de cetăţeni şi Comisia Europeană, prin modificarea şi completarea Codului Fiscal, în sensul introducerii unei taxe auto de primă înmatriculare extrem de controversată şi mai ales discriminatorie pentru posesorii de autovehicule.

Astfel, dacă în primă fază această taxă îi viza în mod direct pe proprietarii de maşini second-hand şi încuraja prin taxele propuse în mod total "dezinteresat" cumpărarea de maşini noi, pe considerentul că nu putem permite ca România să se transforme într-un "cimitir de fiare vechi al Europei", ulterior însă după realizarea de către premier a unor câştiguri substanţiale prin firma al cărei acţionar majoritar este, ATS SRL, guvernul a schimbat macazul, susţinând în mod ferm schimbarea politicii, respectiv taxe mai mici pentru maşinile vechi şi taxe mai mari pentru cele noi, pe considerentul extrem de "logic" conform căruia cu cât maşina este mai nouă, cu atât aceasta va polua mai mult, iar obiectivul "grijuliului" guvern este ca poluatorul să plătească.

Problema, în toată această nebuloasă, este practic reprezentată de discrepanţele majore existente între modul de percepere al interesului public pe care anumite guverne, precum cel bulgar îl au în această privinţă şi acesta este net favorabil cetăţenilor prin sumele acceptabile pe care aceştia le au de plătit pentru înmatricularea unei maşini de exemplu, în jurul sumei de 100 de Euro, şi maniera prin care actualul guvern autohton, înţelege să-şi sprijine cetăţenii: spoliindu-i.

În tot acest peisaj mercantil cu o reprezentaţie sordidă, rolul de prim solist îi revine premierului Tăriceanu, care prin capacitatea managerială "de excepţie" şi prin "totala lipsă de interes privat" în scandalul creat, a reuşit cu o eficienţă demnă de invidiat şi chiar de patentat, ulterior preluării funcţiei, să obţină un profit de 30 de ori mai mare decât anterior acestei ipostaze, cu celebra firma ATS SRL, care pur întâmplător are ca şi obiect de activitate tocmai vânzarea de maşini noi, sau prin acordarea de facilităţi pentru construirea unui nou sediu pentru firma franceză ale cărei maşini au fost vândute pe bandă rulantă, din bani a căror origine nu este una deloc privată, ci publică.

Plecând de la principiul conform căruia "cea mai nobilă preocupare a omului e omul", este cât se poate de evident, că pentru premierul Tăriceanu, acest principiu funcţionează fără cusur, când e vorba de propriul interes şi respectiv "omul pentru om e lup", când e vorba să contribuie conform prevederilor constituţionale la o propăşirea materială diferită de cea personală: a cetăţenilor.