Parliamentary debates

Cătălin Ovidiu Obuf-Buhăianu:

Declaraţia mea politică de astăzi reprezintă o pledoarie în favoarea proiectului nou lansat al Legii educaţiei naţionale.

Este datoria noastră să fim de partea lucrurilor cu adevărat bune atunci când este vorba de educaţia copiilor noştri. De departe, Legea educaţiei naţionale este un proiect ce dă şansa unui sistem aflat în suferinţă zeci de ani să se modernizeze şi să se înscrie în sfera sistemelor educaţionale funcţionale, cu adevărat europene. Trebuie să înţelegem că de această dată timpul nu mai are răbdare. A venit vremea schimbării şi a reformei educaţiei. Stă în puterea noastră să dăm un act normativ bun celor ce aşteaptă schimbarea educaţiei româneşti de multă vreme. Educaţia reprezintă coloana vertebrală a unei societăţi şi influenţează puternic evoluţia acesteia. Indiferent sub ce umbrelă politică ne-am afla, este momentul să ne distanţăm de orgoliile şi patimile politice care au determinat starea actuală a sistemului naţional de educaţie.

Aştept o atitudine responsabilă şi consecventă din partea tuturor colegilor parlamentari, cu atât mai mult cu cât proiectul legii educaţiei are ca punct de plecare Pactul Naţional pentru Educaţie, semnat de toate partidele parlamentare şi de 22 de organizaţii nonguvernamentale reprezentative.

Deloc de neglijat va fi legislaţia secundară tradusă în hotărâri de guvern, ordine de ministru, metodologii, regulamente, pentru că de multe ori amănuntele de acest tip pot compromite un proiect legislativ. În plus, ştim cu toţii că reforma învăţământului superior a fost finanţată ani de zile prin programe ale Băncii Mondiale şi PHARE, însă, cu toate acestea, România este singura ţară care nu şi-a atins obiectivele datorită managementului lipsit de realism şi coerenţă.

Reţelele de influenţă şi clientelism politic au dus mereu la deturnarea deciziilor ministeriale spre folosul lor, atunci când nu le-au impus de-a dreptul. Păstrarea aceloraşi structuri de conducere la nivele înalte de decizie, lipsa dorinţei de devoalare a afacerilor veroase, absenţa unui audit extern, imparţial, a făcut ca orice progres să fie blocat de interese oculte, iar educaţia din România să ajungă într-o profundă criză. Educaţia a reprezentat o armă ale cărei efecte au depins mai întotdeauna de cine a ţinut-o în mâini.

Abandonul şcolar este la cote alarmante, iar copiii din familii sărace riscă să refacă destinul economic şi social al părinţilor. Iată că printre noutăţile pe care le aduce noul proiect se numără şi extinderea ciclului gimnazial, care va cuprinde şi clasa a IX-a, şi am toate motivele să cred că aceasta poate fi o soluţie pentru combaterea abandonului şcolar.

Prezentul proiect de lege a educaţiei aduce multe elemente de noutate. Este limpede că va produce schimbări majore în organizarea şi funcţionarea învăţământului românesc actual ce va fi direct conectat la realităţile sociale şi economice ale României. Educaţia, chiar dacă nu este aducătoare de "beneficii" materiale imediate, reprezintă şansa de mai bine a unui popor. Este cea mai puternică armă pe care o societate o poate folosi pentru a se schimba.

Investind în educaţie, înseamnă să investeşti în oameni, ceea ce poate contribui la configurarea unui stat al bunăstării ce, actualmente, este în căutarea propriei identităţi.