Parliamentary debates

Domnul Vasile Filip Soporan:

"Politica nu se face rigid în sistemul binar al lui zero şi unu"

Măsurile de austeritate au venit, din păcate, cu efecte dramatice pentru marea majoritate a cetăţenilor României. Acest lucru depăşeşte nivelul informaţiei, iar opiniile se concentrează acum prin intermediul analizelor asupra acţiunilor ce trebuie iniţiate, şi nu asupra lucrurilor ce trebuiau realizate doar de adversarul politic, şi nu de cel care este sau a fost la guvernare pe perioada mandatului.

Fiecare guvernare a ultimilor douăzeci de ani, poate mai puţin trecerea din anul 2000, a considerat că lucrurile pentru România încep cu guvernarea momentului, uitându-se documentele strategice elaborate de-a lungul celorlalte guvernări. Această manieră demonstrează superficialitate, aroganţă, neînţelegerea mecanismelor care sunt generate de strategiile care depăşesc intervalul unei guvernări. Lipsa de viziune şi de profunzime a ultimelor guvernări ale PNL, PSD, PDL, UDMR, în diferite combinaţii, sunt dezarmante şi creează spaime puternice că vremurile pot deveni mai grele sau tot mai grele, demonstrând în fapte că încă nu avem mentalitatea construcţiei interesului naţional adevărat înaintea comentariilor care văd numai momentul, puterea acestuia şi bătălia dusă pentru cucerirea lui.

Cu aceste gânduri am parcurs, este adevărat, din motive profesionale, Strategia Naţională de Dezvoltare Durabilă a României. Lucrarea reprezintă un proiect comun al Guvernului României, prin Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile (MMDD) şi al Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD), prin Centrul Naţional pentru Dezvoltare Durabilă, aprobat prin Hotărârea de Guvern Nr. 1216 din 4 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial Nr.737 din 31 octombrie 2007. Numărul de accesări ale website-ului dedicat proiectului (www.strategia.ncsd.ro) a fost în medie de 550 pe săptamână în perioada noiembrie 2007 - septembrie 2008. Paralel cu finalizarea textului proiectului de Strategie, s-a realizat versiunea în limba engleză, în vederea obţinerii de consultanţă externă informală înainte de prezentarea oficială a documentului la Comisia Europeană. În această formă, proiectul de Strategie pentru Dezvoltare Durabilă a României a fost prezentat în cadrul sesiunii secţiunii europene a Clubului de la Roma (Bucureşti, 23-24 mai 2008). Cu aceste eforturi, SNDDR a fost aprobat în şedinţa de guvern din 12 noiembrie 2008.

Am făcut acest istoric al desfăşurării evenimentelor pentru a arăta că programele politice, ofertele electorale, dezbaterile politice şi publice trebuiau să ţină seama de acest document vital pentru asigurarea dezvoltării României în context european. Aş mai aminti că în această perioadă au avut loc alegerile europarlamentare din 2007, alegerile locale din iunie 2008, alegerile parlamentare din noiembrie 2008, alegerile europarlamentare din iunie 2009 şi alegerile prezidenţiale din noiembrie 2009. Cred eu că au fost suficiente momente politice pentru analize serioase şi pentru prefigurarea soluţiilor de asigurare a dezvoltării durabile a României. Personal, am plătit politic pentru faptul că solicitam public unui lider politic, înaintea alegerilor europarlamentare din 2009, necesitatea de a aborda cel puţin una din problemele de fond ale României. Această solicitare a fost considerată ca fiind un atac şi mai puţin o necesitate politică majoră.

Afirm din nou că această abordare era una majoră, gândindu-mă la evoluţia României şi la situaţia ei în momentul de faţă, dacă s-ar fi ţinut cont de riscurile şi vulnerabilităţile generate de factori endogeni şi exogeni în asigurarea creşterii sustenabile (transformările structurale şi echilibrele macroeconomice), a dezvoltării regionale, a acţiunii locale şi problematicii specifice dezvoltării rurale, a amenajării teritoriului şi planificării spaţiale, a dimensiunii culturale a dezvoltării durabile şi capacităţii administrative.

Consider că altfel ar fi arătat programele şi acţiunile guvernamentale responsabile ale guvernărilor succesive liberale, democrat-liberale şi pesediste, singulare şi combinate între ele, dacă acestea ar fi ţinut cont de aprecierile documentului, făcute, reţineţi!, în anul 2007. Prezentând o parte dintre ele, veţi constata că a existat un prevestitor deosebit care a vorbit, pardon a scris, în pustiu. Iată câteva din aprecierile făcute în cadrul documentului previzionar amintit.

Principalii factori endogeni de risc ar putea fi următorii:

• ajustarea conjuncturală a politicilor economice;
• întârzierea implementării unui sistem îmbunătăţit de luare a deciziilor şi de creştere a responsabilităţii instituţiilor publice în raport cu rezultatele politicilor promovate, analizelor de impact şi utilizării tehnicilor de monitorizare sistematică şi activă;
• continuarea actualelor tendinţe demografice negative;
• accentuarea neîncrederii faţă de imparţialitatea, transparenţa şi operativitatea actului de justiţie;
• cooperarea formală şi ineficienţa instituţiilor publice cu sectorul privat (patronatele), asociaţiile profesionale şi partenerii sociali;
• selectarea după principii clientelare a priorităţilor în alocarea financiară a fondurilor cu caracter public în detrimentul proiectelor cu impact economico-social major şi efecte pozitive asupra mediului, bazate pe evaluarea competentă a raportului efect/efort financiar, pe termen mediu şi lung;
• întârzierea descentralizării şi a măsurilor pentru creşterea substanţială a capacităţii administrative, a potenţialităţii de a genera proiecte eligibile pentru finanţare, din punctul de vedere al eficienţei economice, sociale şi ecologice şi de a executa asemenea proiecte în cadrul termenelor stabilite prin studiile de fezabilitate (amânarea acestor măsuri poate reduce gradul de accesare a fondurilor UE, precum şi posibilităţile de acoperire a deficitului de cont curent);
• eficienţa limitată a politicilor orientate spre continuarea procesului de dezinflaţie;
• capacitatea limitată de a anticipa apariţia unor fenomene meteorologice extreme, ca urmare a schimbărilor climatice;
• continuarea tendinţelor de creştere exagerată a creditelor de consum şi a importurilor pentru consumul curent;
• creşterea veniturilor în neconcordanţă cu evoluţia productivităţii muncii;
• amânarea implementării politicilor adecvate pentru reducerea intensităţii energetice şi a măsurilor pentru asigurarea necesarului de energie, în condiţii sustenabile, pentru funcţionarea economiei şi asigurarea consumului populaţiei;
• utilizarea ineficientă a fondurilor publice destinate formării iniţiale şi continue a resurselor umane şi stimulării activităţilor de cercetare-dezvoltare-inovare.

Printre factorii de risc exogeni care trebuie avuţi în vedere s-ar putea număra:

• accentuarea dincolo de limite sustenabile a fenomenului migraţiei externe;
• amplificarea tendinţelor de creştere a preţurilor la petrol, gaze naturale, minereu de uraniu, ceea ce poate genera efecte serioase asupra inflaţiei şi a siguranţei energetice;
• incertitudinile cu privire la atitudinile investitorilor străini faţă de pieţele emergente;
• creşterea costurilor finanţării externe, ca urmare a turbulenţelor financiare internaţionale şi a scăderii posibile a rating-ului de ţară.

În acelaşi timp, fără a se substitui programelor existente de dezvoltare a României, Strategia a propus, încă din 2007, realizarea următoarelor obiective:

• asigurarea sustenabilităţii, pe termen lung, a consumurilor energetice şi materiale bazată pe evaluarea realistă a capacităţii de suport a capitalului natural;
• modernizarea treptată a macrostructurii economiei pentru a corespunde cerinţelor sociale şi de mediu;
• creşterea productivităţii muncii şi îmbunătăţirea ratei de ocupare a forţei de muncă;
• îmbunătăţirea managementului micro şi macro-economic;
• politica de investiţii şi diversificarea surselor de finanţare;
• menţinerea echilibrelor macroeconomice.

Ce puternici am fi fost astăzi, dacă, la momentul deciziilor vizionare, ar fi existat puterea depăşirii luptelor politice sterile şi construcţiile ar fi dominat deciziile politice importante făcute în interesul României? Poate că altfel ar fi fost prezentul şi nu am fi fost puşi astăzi în situaţia de a alege răul cel mai puţin periculos.

Astăzi, ne aflăm în faţa unei noi decizii care ne poate conduce la următoarele situaţii extreme:

• la demiterea guvernului, la incapacitatea de plată, la anularea, cel puţin pe moment, a ultimei tranşe, la plata obligaţiilor statului în baza unor împrumuturi la dobânzi care se situează la două cifre, la deteriorarea finanţelor publice pe durată lungă;
• la menţinerea guvernului într-o stare de nemulţumire generală, justificată, din păcate, prin diminuarea drastică a retribuţiilor şi pensiilor, prin continuarea execuţiei neprofesioniste a bugetului şi a politicilor publice, la degradarea în continuare a stării economice şi sociale şi la impunerea unor noi măsuri de austeritate, de amplitudini mult mai mari şi mai dramatice.

Practic, politica nu se face în sistemul binar al lui zero şi unu. Din acest motiv aş dori realizarea unei construcţii cu responsabilitate, a unei decizii care să nu conducă la deteriorarea şi mai puternică a situaţiei economice şi sociale. Suntem capabili să realizăm o asemenea construcţie sau iarăşi vom neglija evidenţele şi bătălia politică neconstructivă va ieşi învingătoare? În acest context, consider că trebuie gândite câteva măsuri complementare de prefigurare a evoluţiei României pe termen mediu şi lung, care să sprijine relansarea economică, stabilitatea finanţelor publice, recâştigarea competitivităţii, care vor determina creşterea productivităţii şi, astfel, plasarea României pe un drum al prosperităţii. Acest lucru se poate realiza prin considerarea obiectivelor Strategiei Dezvoltării Durabile şi a obiectivelor Strategiei Europa 2020.

Dată fiind situaţia prezentă, nu cred că este vorba numai de timpul nostru, ci este vorba de timpul României, de aşezarea acesteia cu responsabilitate în domeniul soluţiilor bune şi durabile, de căutare şi a altor soluţii care se găsesc poate în afara rigidului şi simplistului sistem binar, valoros şi eficient pentru stările de normalitate şi foarte bine reglementate. Unii pot spune că nu avem nevoie de documente, ci că avem nevoie de acţiuni. Corect, aşa este. Consider, în acest cadru, că este nevoie de acţiuni eficiente, nu de speculaţii de moment, de acţiuni, de inteligenţă şi inovare în cadrul fundamentat al Strategiei Naţionale de Dezvoltare Durabilă. Cu toate aprecierile făcute în timp, consider că independenţii şi UNPR-ul pot să construiască o politică novatoare şi inteligentă, în conformitate cu interesul naţional legat de dezvoltarea durabilă a României.