Parliamentary debates

Domnul Gheorghe Ciobanu:

"Criza alimentară ne arată nevoia unei agriculturi performante"

În mod constant după 1989, producţia agricolă a ţării noastre a scăzut considerabil. În acest moment, pe datele existente la ANAF, putem concluziona că produsele alimentare din România sunt 70% din import.

O asemenea realitate este dureroasă, dacă stăm să ne gândim la potenţialul pe care îl are ţara noastră. De multe ori s-a spus că România ar putea avea o agricultură suficient de performantă încât să susţină 80 de milioane de locuitori. Şi, totuşi, importăm cereale din Ungaria sau Rusia, iar preţurile alimentelor româneşti sunt mai mari decât ale celor din import, fără să existe în mod neapărat o calitate mai bună.

Rolul statului este de a stimula sectoarele economice cu potenţial. Şi cum agricultura poate fi un motor economic semnificativ al României, ar trebui să insistăm mai mult. Am văzut studii care arată că, pe termen scurt, am putea avea o creştere a eficienţei economice de 300%. Dacă în acest moment producem alimente în valoare de aproximativ 8 miliarde de euro, în trei ani am putea ajunge la 25 de miliarde de euro, un câştig cam cât tot acordul României cu Fondul Monetar Internaţional din ultimii doi ani!

Nu putem să facem aceste lucruri folosindu-ne numai de procesul subvenţiilor. Trebuie să transformăm agricultura în punct de interes pentru investitori, iar acest lucru se face oriunde în lume prin investiţii în infrastructură. România este ţara Uniunii Europene care are cel mai mare decalaj între mediul urban şi mediul rural. Dacă am investi în contractarea acestui clivaj, cu siguranţă şi mai mulţi investitori s-ar orienta către România.

Eu susţin varianta investiţiilor directe ale statului, dar şi accentul pus pe atragerea fondurilor europene. Aplicarea Măsurilor 1.1.2, 1.2.1, 1.4.1 şi 3.2.2 poate aduce plusul de competitivitate al mediului rural de care România are nevoie. Pentru asta, este nevoie de atenţie şi de informare a publicului larg.

Discursul comisarului european pentru agricultură, domnul Dacian Cioloş, de săptămâna trecută de la Bucureşti este foarte corect: România are nevoie de investiţii semnificative, pentru a avea o agricultură performantă. Trebuie să ieşim din logica agriculturii de subzistenţă, activitate desfăşurată doar de persoanele fără instrucţie şi destul de sărace. Trebuie să abandonăm mitul cum că statele cu agricultură puternică sunt sărace. Pe fondul scumpirilor semnificative ale alimentelor în lume, ţările care vor putea să-şi susţină populaţia şi să mai producă şi surplus vor avea mari avantaje competitive.

Criza alimentară despre care se tot vorbeşte în presa ultimelor zile reprezintă o fereastră de oportunitate pentru noi, pentru că avem capacitatea de a miza pe produse vandabile al căror preţ creşte semnificativ. Putem ieşi din recesiunea foarte puternică dacă avem o producţie agricolă bună în 2011. Să nu uităm că anul celei mai mari creşteri economice, 2008, a fost marcat de cea mai bună producţie agricolă de după 1994 a României.

Pe de altă parte, trebuie să facem în aşa fel încât în România criza alimentară să nu se facă simţită. De aceea, trebuie să păstrăm preţurile jos. Intrarea într-o logică a scumpirii alimentelor este contraproductivă atât pentru producători, cât şi pentru comercianţi. Scumpirea alimentelor atrage după sine scăderea consumului şi reorientarea către produse de mai proastă calitate. Practic, involuăm.

În acest context, ar putea fi utilă dezbaterea legii privind scăderea TVA la 5% pentru alimentele de bază. Analiza trebuie însă să pornească de la reacţia producătorilor şi comercianţilor. Trebuie să facem în aşa fel încât să ştim sigur că acele preţuri vor scădea, pentru că altfel irosim doar resurse bugetare. Şi în alte rânduri am mai vorbit despre controalele pe care statul ar trebui să le desfăşoare în supermarketuri şi hipermarketuri. De asemenea, legislaţia comerţului ar trebui să fie îmbunătăţită, în sensul protejării producătorului român. Dacă francezii au făcut-o, chiar cu oprobriul Uniunii Europene, nu văd de ce nu am face-o şi noi.

Această declaraţie politică se doreşte un semnal de alarmă asupra situaţiei agriculturii româneşti şi un mesaj de speranţă că lucrurile vor evolua în bine. Cred că, în 2011, putem pune în centrul preocupării noastre, pe lângă dezvoltarea industriei energetice, şi agricultura.